Catalog personal blogosferic- to be continued!

     Deși câștig zilnic mult timp consumat din link în link, vacanța se lasă cu amnezie, că acum zău că nu-mi ies rândurile la enumerare. Consemnez aici că o ador pe Cristina Bazavan, mi-e simpatică și îi admir stilul jurnalistic profi și statutu-i de formator de opinie. De asemenea, o urmăresc îndeaproape pe Ruxandra Predescu, printreranduri.  Așadar, într-o ordine alfabetică neexhaustivă, ce se va contura pe parcurs, dau trafic următoarelor nume:

A-Ariel Constantinof- biciclist bucureștean curajos și motiva(n)t.
B-

Mai multe gânduri...

Plaja cu gânduri și munții cu provocări

     Deși destinația de deconectare virtuală mi-este o plajă cu gânduri tolănite la Soare, cam dintotdeauna am preferat muntele și metafora ascensiunii, transpusă în viziuni personale. În consecință, turismul real se întâmplă mai mereu în bocanci și cu rucsac în spate, de prea puține ori în costum de baie și geantă de plajă. Cred că muntele te expune mai mult decât incită o plajă de nudism, etalează din conținut în special în orânduiri interioare și provoacă la dezbrăcat metaforic, mult mai solicitant decât aruncatul sutienului pentru plajă topless în vremuri fierbinți.
     Muntele îți arbitrează în parametri obiectivi competiția în care participi umăr la umăr cu tine, te aduce față în față cu aspirații și limite, cu provocări și riscuri, libertate și eșecuri, renunțări, victorii personale și lectii de fair-play. Munții îți aduc viziunea.

Mai multe gânduri...

(Lipsa de) Autocontrol!

     Mi-am dezactivat contul personal de Facebook, nicidecum pentru prima oară în ultima vreme, din simpla lipsă de discipina și rigurozitate. Din lipsă de autocontrol.
     M-am surprins de mai multe ori în mijlocul a ceva important de făcut, cel mai adesea obligații cotidiene, pierzând timpul pe Facebook. Nici nu conștientizez exact când se taie firul, care e pasul dintre "fac ce am stabilit" și "să vad ce mai e nou", care e declicul mecanismului de delăsare și momentul când cedez impulusului de a renunța la dozarea efortului, alegând calea ușoară. Și dacă nu ar fi un an plin de provocări intelectuale, zău că nu m- aș crampona la nivelul acesta de desacralizarea timpul meu.

Mai multe gânduri...

Moș Crăciun e Magic!

 

Expeditor: Mos Craciun, Polul Nord Destinatar: Fata de pe plaja cu ganduri Data postala: 12.12.2012

Draga Cristina,

Asteptam cu nerabdare scrisoarea de la tine! Stiu ca ai fost o mica magiciana anul acesta, aducand de multe ori zambete celor din jurul tau :) Tocmai de aceea, pentru ca ai fost cuminte, Mosul iti multumeste!

Ce mai este prin studentie ? Sunt convins ca ai trecut peste toate hopurile si ca ai invatat o gramada de lucruri interesante! Ma bucur mult ca nu ai uitat sa pretuiesti timpul liber. Stiu ca iti place bloggingul, iar asta e un lucru minunat!

Mai multe gânduri...

La încă niște (mulți) ani împreună!

     Primul an de dat contur gândurilor pe plajă a trecut, prima postare prefigurându-se după ce cu două zile în urmă fusesem la mare pentru prima dată iarna. Era blândă și prietenoasă, departe de furia înghețată care a urmat apoi în ianuarie. Plaja era goală, dar plină de voci care țipau într-un colț cranian. Și am zis să le eliberez, să le pot expune Soarelui ori de cate ori ma bruiază a inspirație, dor, supărări sau bucurii. Ori de cate ori mă definesc.

    Am început scrierile într-o manieră personală. Prea amprentat.
    Apoi am schimbat registrul, înlocuind perspectiva anterioară cu abordări generale, cu topicuri primite. Ca de obicei, începutul de an a fost optimist, cu 2012 zâmbete propuse.
     Februarie a fost cu sesiune și cu puțin timp de gânduri.

Mai multe gânduri...

Atâtea motive, cât fulgii din ninsoare!

     Îmi place iarna pentru puful ei și pentru crezul că fiecare ninsoare e metafora șanselor pe care le primești. Să uiți, să ierți, să te recompui, să acoperi, să ascunzi firimiturile regretelor sub preșul strălucitor, departe de sensul peiorativ al concretului, în lumini magice. Să te lași orbit de reflexii și să închizi ochii atunci când nu vezi de vreme rea, dar să nu te oprești.
     Îmi place frigul că te dezmorțește sufletește și zăpada pentru consistența franjurată din urbe, dar
întotdeauna catifelată în proiecții mentale bucolice. Pentru puritatea care amprentează cotidianul și pentru toate hornurile fumegânde care încălzesc nu pereți, ci acasă. Îmi plac mâinile împreunate care se încălzesc în același buzunar și nasurile reci care dezmiardă obraji de aceeași temperatură.

 

Mai multe gânduri...

Lansare Robin and The Backstabbers- Bacovia overdrive

     S-a întâmplat aseară, în The Silver Church. Băieții punctuali, au început (în)cântarea conform programului, după socializarea începută la ora 21 și după momentul invitatului Bryan Webb, solistul trupei The Constantines.
                           

Mai multe gânduri...

"Cele 50 de vicii ale Domnului Grey" și nimic despre doamna R

     Romanul cu numele din titlu îmi ocupa spațiul și asa redus al dulapului de cămin, ticsit cu alte cărți cu pagini la fel de multe, dar cu terminologii de specialitate, din vară, dar nu m-am grăbit să sar la rândurile lui, din motive variate. Primul, lipsa de timp. Apoi, lipsa de disponibilitate sufletească și mai ales absoluta senzație că de la Bruckner și Miller încoace sunt mai greu de impresionat pe panta aceasta alunecoasă a literaturii erotice.
     Iar acum, într-un exces de vinovăție de timp liber, am zis să-i dau o șansă. Și m-am apucat, cu o curiozitate care nu s-a lăsat ațâțată de descrierile lubrice ale momentelor incinse. Și sunt ceva, având în vedere cele 611 pagini ale ediției.

  

Mai multe gânduri...

Se apropie deadline-ul

La doar o luna si jumatate distanta de noi rezolutii, pentru 2012 se trag liniile si se fac adunarile cam asa:

Voi avea mai multă grijă de mine, fizică şi sufletească.
Voi avea încredere.
Voi asculta mai multă muzică.
Voi descoperi nuanţele.
Zâmbesc.
Voi cauta stările în care "'(mă) simt senin".

Mai multe gânduri...

Un weekend aglomerat de singurătate

     Timpul a trecut agresiv în ultima lună, fără însemnări notabile sau memorii afective supraadaugate. Am petrecut astfel un weekend mai haotic, un pic departe de lâncezeala săptămânală. Și paradoxul activităților sociale bifate este singurătatea care le-a învăluit.

     Vineri seara- Centrul Vechi. Prieteni și zâmbete, discuții pline și frustrări, vin demidulce și context demisec, apoi sec de tot. Aburii de alcool te iau din mijlocul grupului și te aruncă în declic, îți îngrădesc libertatea, rămâi captiv, ești acolo, între ei, îi auzi, le zâmbești, dar privirea ți-e în gol. Nu e alcoolul, e detașare, singurătate- într-un trecut al tău, într-o idee singulară, într-un schimb de gesturi nerevendicate.

Mai multe gânduri...

Stăpânii propriului univers

    Într-una din zilele lucrătoare ale săptămânii, într-o dimineață friguroasă de octombrie, într-un oraș mic de munte se susține proba de traseu a examenului pentru obținerea permisului auto. Părinții, bunica, sora și cumnatul, iubitul și părinții lui, mătușa și unchiul, colega de cămin și finii, instructorul și mai ales candidata la noul statut pulsează agitat sânge prin vene, fumează nervos țigară după țigară, vorbesc gâtuit de emoții sau, după caz, tac, strângându-și buzele uscate.

     La aflarea rezultatului, bunica lăcrimează și conchide “A vrut Bunul Dumnezeu!”, amintindu-și de puterea divinității, de acatiste, rugăciuni și aghiasma din dimineața examenului. “ Prin credință a reușit!”.

Mai multe gânduri...

Bătrânețe versus îmbătrânire activă

     "Bătrânețea-i haină grea", zice o vorbă din bătrâni, pe când o alta contracarează cu ceva mai multă generozitate etatea "Cine nu are bătrâni, să-și cumpere". E multă înțelepciune în popor, dar autosuficiența ne împiedică pe noi, mai tinerele generații, să ne căutăm rădăcinile, să smulgem buruienile ignoranței și să lăsăm loc vlăstarilor de respect și toleranță.

     În context european, anul acesta se celebrează îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații și modul în care vârstnicii pot căpăta un rol activ în societate. Însă când începe bătrânețea și care sunt activitățile sociale, culturale sau economice în care aceștia se pot implica activ?

     Personal, perspectiva asupra vârstei mi s-a schimbat pe masură ce am crescut și eu și am început să-mi conștientizez propria evoluție. În copilărie, îmi imaginam că deja de la 20 de ani ești "om mare", cu familie și prestanță în spate; astăzi sunt doar "studentă". Apoi, bunicii mi-au devenit pe rând pensionari, iar ea, dintr-o profă de română riguroasă, a devenit deținătoarea cămării cu bunătăți (să nu mă exprim greșit- bunătățile existau și înainte, dar cumva renunțarea la barierele impuse de atribuțiile profesionale mi-au umanizat bunica într-o măsură percepută numai prin ochii inocenți ai copilăriei). În cadrul stagiilor clinice din facultate, am observat în timp diferența dintre vârsta cronologică și cea biologică a pacienților, dintre starea fiziologică și cea psihologică și mai ales de unde începe declinul funcțional, având alături colegi de toate vârstele, inclusiv 40 +. Iar acum, când și părinții mei mai "scârțâie" din încheieturi, aș vrea să cred că bătrânețea e dincolo de limite.

Mai multe gânduri...

Toamna se numără spectacolele de teatru II

MARATONUL TEATRULUI INDEPENDENT - BUCHAREST FRINGE, EDIŢIA A DOUA începe astăzi. Un Festival de cursă lungă, cu:

7 ZILE de Festival
43 DE SPECTACOLE din Bucureşti, Cluj, Sibiu, Tg. Mureş, Bacău.
11 SPAŢII de joc: Godot Cafe-Teatru, Teatrul de Comedie – Sala Nouă, Teatrul Arca din cadrul La Scena, Teatrul Apropo, Teatrul Tabu/Legere Live, unteatru, Teatrul LUNI de la Green Hours, Teatrul În Culise, Club UNITER, Teatrul de Sufragerie şi Sala ARCUB
1 PREMIERĂ: – ”A Junk Tango Story”, de Chris Simion

Mai multe gânduri...

Toamna se numără spectacolele de teatru!

     Astăzi începe a V-a ediție Undercloud- Festivalul de Teatru Independent de orice, un FESTIVAL DE TEATRU VIU, care nu lâncezește, care nu se blazează, care nu se poticnește, care nu se plictisește, care nu se repetă.
    Programul conform afișului:

 

Din păcate, am ratat șansa de a voluntaria în sprijinul acestei mișcări, dar poate la anul...

Mai multe gânduri...

Update: NU sunt Blogger European, promovez voluntariatul!

     UPDATE: Rezultatele concursului aici.
     La prima citire, impactul fondurilor europene în România îmi suna arid. Și oarecum pompos, gândindu-mă la toate planurile, documentele, semnăturile, legislația în vigoare și mai ales birocrația care se învârt, presupus, în jurul acestui concept. Însă, acum zâmbesc în sinea mea, știind cât de dragă mi-a devenit aceasta terminologie, chiar după primul proiect pe care l-am experimentat dintr-o postură detașată de cea a beneficiarului care atrage fondurile. Deși neprietenoase la început, printr-un lexic îndepărtat de sfera mea imediată de interes, implementarea unui proiect, impactul acestuia prin atingerea obiectivelor și priorităților, strategiile de promovare a conștiinței europene sau dimensiunea interculturală mi-au devenit limbaj uzual, cu ajutorul cărora am putut jongla natural în candidaturile ulterioare depuse în vederea atragerii de fonduri europene.

Mai multe gânduri...

Într-o mână primesti, cu cealaltă nu dai

     Așa se întâmplă atunci când ți se întâmplă lucruri frumoase, dar pe care nu le dorești. Deci, oarecum pe plus, pentru că nu prea ne mai punem problema meritului personal.
     Și nu te poți supăra, nu te poți arata nemulțumit- față de tine, de șansă, de cei din jurul tău- când nu ți se întâmplă cele pe care le dorești și le aștepți cu atâta cosum interior, nu? Cele cărora aproape le-ai putea palpa contururile într-o contractare a simțurilor, când implori Universul să lucreze pentru tine.

Mai multe gânduri...

Pay it forward!

     De la umbra prea putin racoroasa a baldachinului, lumea nu se arata mai buna. Caldura e totusi, suficient de deasa, cat sa-mi anestezieze temporar setea de dreptate. Lumea mai poate astepta sa fie salvata, nu, nu, azi e prea cald! Si totusi....Cum ar fi?

Mai multe gânduri...

Concertul Lady Gaga în România și 3 momente de reflecție

     La aproape o săptămână de la concertul susținut de Lady Gaga în România, cred că s-a scris cam tot ce era de scris. De la curiozitatea celor mai mulți dintre cei prezenți în Piața Constituției, până la fanatismul grupului din zona Monster Pit, de la intrigile poveștilor cuprinse în show-ul de două ore până la problemele de sunet ale spectacolului (?), de la ținutele spectaculoase pe care artista le-a schimbat după fiecare melodie pânaă la timpul prea lung scurs între piese, că o egalează sau nu pe Madonna, că a avut un discurs prea puțin individualizat sau că mesajele pozitive au fost atât de mobilizatoare, toate aceste capitole au fost devorate în impulsul reacțiilor imediate. Plus multe multe alte detalii, păreri și argumente despre cum s-a văzut, dar mai ales simțit, de la fața locului.

Mai multe gânduri...

Recenzie "Am numărul tău"- Sophie Kinsella

     "Iată cartea ideală: o citești repede, o citești râzând și tocmai când crezi că ai avut de-a face cu o lectură ușoară de vară, începi să-ți pui întrebări despre sensul vieții"- The Plan Dealer.
     Asta zic ei.
     Sophie Kinsella, pe numele ei adevărat Madeleine Wickham, scrie romane sub incidența genului chick lit(erature), gen care gravitează în jurul feminității moderne, în special a problemelor cauzate de intrigi din sfera realității imediate: prietene, iubiți, viitori socri,colegi de muncă.

Mai multe gânduri...

Dolce far niente în vacanță- La dolce vita!

     O poveste ușor de urmărit, ce își conturează stuctura plecând de la pretextul călătoriei. Nu una inițiatică, așa cum se întâlnește în basme, ci una postmaturitate, a acceptării și a reglării conturilor interioare. Un cântec având versuri accesibile, despre cum te poți prăbuși în dragoste.

    La dolce vita- Elisabeth Adler (autoarea best-seller-urilor Totul sau Nimic, Niciodată nu e prea târziu, Secretele trecutului) se remarcă printr-o compoziție atrăgătoare din punct de vedere al planurilor narative, în care rolul de povestitor este asumat succesiv de personajele romanului. Astfel, cititorul are acces din mai multe unghiuri la cadrele acțiunii, devenind complice personajului care se mărturisește, pe parcursul unui întreg capitol.

Mai multe gânduri...

E mare nevoie de literatură!

     ...afirmă personajul romanului "Valea cu iubiri" a prozatorului Dan-Ion Vlad.
     Apărută la editura "Scrisul românesc", această carte descoperită în biblioteca din sufragerie are trei elemente care îi personalizează prima pagină: data (12 aprilie 1985), semnatura mamei cu numele de domnișoară și un loc, al achiziționării, cel mai probabil. Coperta este respingătoare, un portret de blondă cu cărarea pe partea dreaptă ( are și ochi albaștri și o postură de top-model), alăturat unui prim-plan cu câteva margarete, pe fondul unui peisaj montan. Întotdeauna am fost de parere că o copertă ar trebui să îmbrățișeze ideea textului, fără a-l dezbrăca de substanță, întocmai brațelor deschise care îți lasă pieptul descoperit apropierii, cel puțin fizice. După primele pagini aflu că, de fapt, coperta e de o anticipare ucigașă de esențe și imprevizibil și poate instructorul meu auto are dreptate când afirma că "trebuie să încerc nordicii, sunt la modă acum'.

Mai multe gânduri...

Clăbuci

     Mi-am petrecut weekend-ul într-o bulă, într-o spumă mustind a râsete și a soare, a subtilități joviale și a cod galben de inimi netensionate. Un fragment de univers care și-a delimitat restrictiv coordonatele, în repere temporale de sărbătoare imaginară.
     Un instantaneu fotografic de familie, cu toți ai tăi, buni și răi, cei mai iubiți și cei cu defectele cel mai greu de acceptat. O bucătărie plină de arome aburinde și vase care trec din mână în mână pentru a împăca toate papilele salivânde pofticios. Un balansoar asortat unei discuții fără însemnătate logică, dar cu greutate pentru traficul emoțional, în repausul căruia fanteziile interioare pendulează leneș între concretizare și anulare, iar ceașca de cafea între preaplinul licorii și stropii prelinși în reacțiunea mișcării de legănare.

Mai multe gânduri...

Acasă, pe scurt, pe grabă

     Acasă e grădina cu flori și balansoarul de vise din fața casei. Acasă e foșnet de iarbă, uscată acum și curtea de la garaj plină de păsăreturi colorate și nestresate. Mirosul cafelelor mamei. Acasă e unde e mama. Acasă e biblioteca și poveștile din sufragerie și patul rece din nopțile ploioase de vară copilărească. E vacanța cu lecturi de spălat mintea și de răcorit sufletul.

Mai multe gânduri...

Va urma...

     Vreau sa scriu despre paradoxuri intrinseci si despre cum mi-am facut un plan de economii( a se citi datorii), care s-a finalizat cu shopping. Vreau sa scriu despre cum a fost la concertul Vita de Vie si despre cat de concentric imi formeaza facultatea asta perspectivele.
     Vreau sa merg pe niste strazi pe unde nu am mai fost, vreau la Vulcanii Noroiosi si vreau cateva minuni, vreau povesti cu finaluri fericite necliseistice si musai o bursa! Momentan am doar de invatat, ca sesiunea nu mi s-a terminat.Nu am timp sa pierd vremea. Oare?!
     Toate cele bune si la cat mai constructive momente!

   

Mai multe gânduri...

Din nou în Garajul Europa Fm

     Ceea ce urmează să anunț ar putea fi pretextul unui concurs pe blog. Însă rămâne doar un motiv de bucurie personală.
     Am ajuns prima oară în Garaj cu ocazia audiției albumului "2012" al trupei Vama, despre care am povestit deja. Acum e rost de revenire, întrucât pe 27 iunie e ultimul concert din sezon și musafirii sunt Vița de Vie. Ei vor reedita concertul acustic pe care l-au susținut în București și Timișoara. Și cum eu am câștigat deja o invitație dublă, mă gândesc că poate aș mai putea face pe cineva fericit.
     D-abia aștept!!

 

Mai multe gânduri...

Weekend de București

     Bucureștiul abundă weekendul acesta în tot felul de evenimente, așa cum îi stă bine unui Oraș care are de oferit și altceva în afară de griul cotidian.

     Street Delivery propune pe strada Arthur Verona un zarzavat urban: ateliere de copii, proiecții de film și documentare, concerte, teatru și multe alte concepte  prin care se urmărește convertirea peisajului urban în spațiu viu.

     *

     Ursus Evolution a reprezentat. sâmbătă seara o alternativă ofertantă de concerte rock și o picătură de hip-hop și continuă și duminică, adunând în Piața Constituției nume cunoscute ale industriei muzicale românești: Antarctica, SickSound Crew, raku, C.T.C., Les Elephants Bizarres, Șuie Paparude, Guess Who, Vama.

Mai multe gânduri...

Bilanț # fără număr

     Sunt irascibilă. Îmi lipsește o energie pe care nu am mai avut-o, mi-e dor de ceva neștiut.

     M-am îndepărtat de optimismul și pozitivismul pe care mi le doream în predilecțiile personale pentru 2012. Urăsc perioada din mijlocul anului, când motivațiile deciziilor luate la început de an îmi par atât de departe și imposibil de străine de mine! Și eu atât de incoerentă în stări!

     Nu am ascultat muzică nouă, ratez și în vara aceasta toate numele grele care bifează prezența pe scenele românești, nu am mers la karaoke, nici măcar sub duș nu am mai făcut vocalize, mă scald în tonuri (și toane!) negre, iar critica-mi merge fix unde doare mai tare- la cei care contează.

Mai multe gânduri...

Leapsa cu gust de copilarie

     1. Care era jocul tau preferat din fata blocului?
     Din fericire, am avut norocul de a nu copilari in fata blocului, ci pe ulita bunicilor. Si in fiecare seara ne strangeam "la sipot"o mana de copii de toate varstele. Jucam fotbal, furam piersici, imparteam cirese si coceam porumbi. Mergeam la rau si in colindete si ne petreceam impreuna de revelion.
     Cel mai mult jucam "De-a v-ati ascunselea", mai ales cand se innopta de-a binelea si cautarile erau totdeauna pline de adrenalina, dar victoriile intens savurate.

Mai multe gânduri...

Cultura face diferența

     Prioritar pe dinăuntrul unui individ, dar se reflectă exhaustiv în afară. Din păcate, nu e un accesoriu la vedere, un brizbriz colorat care să ia ochii într-o societate în care ne confruntăm cu lipsuri materiale și mai ales cu o criză de identitate și valori. Cultura e mai mult decât un moft de-o vară sau un trend de sezon.

     Cultura te transfigurează și te aruncă din platitudine sufletească într-un vârtej emoțional, îți trezește simțuri și naște frământări. Fie că e vorba de o piesă de teatru, o replică dintr-o carte sau un film, o pictură sau un concert, actul respectiv te incită la dialog cu sinele, îți conferă un teren alunecos din care nu te mai poți salva decât prin alte infuzii asemănătoare. Setea de frumos devine dependență și leagă rod emoțional, pe fondul cotidianului anost sau gri sau încărcat cu mici victorii personale. Ca pe un drum cu intersecții sau ca într-o vitrină cu obiecte promoționale, totul tine de nevoi și de alegerea de a-ți trăi viața dincolo de limita subzistenței, dincolo de traseul casă-birou și teancul de facturi lunare. Alegerea de a trăi frumos.

Mai multe gânduri...

Vreau două statui mai mici!

     Și mai vreau să nu mă simt vinovată pentru că le vreau. Vreau încrederea că mi se cuvin, fără să cad în aroganță. Și vreau să mă simt confortabil chiar dacă sunt arogantă când mă gândesc că vreau două statui mai mici pentru că le merit!

     *

     La cursul de leadership pe care l-am început săptămâna trecută, speakerul motivațional ne-a împărtășit din secretele succesului său ( nu tocmai secret) și a tot insistat asupra ideii că a fost remarcat și propulsat în carieră pentru că își făcea bine treaba. Bun, toți tindem spre dezideratul acesta- să fim buni în ceea ce facem, de la implicarea în acțiuni de voluntariat, până la joburile care ne aspiră aspirațiile personale în sacul unui aspirator care le prafuiește cu lipsă de timp și motivație și le menține în așteptare după trecerea unor deadline-uri urgente, dar repetabile. "Dar dacă nu te remarcă nimeni?"- a venit firesc întrebarea din rândul audienței interesate de multiplicarea metodei. “Atunci e vina ta”, vine răspunsul prompt al celui din fața noastră, e vina ta că nu te faci remarcat."

Mai multe gânduri...

Vama 2012- prima audiţie în Garajul Europa Fm!

     Pe 8 mai, în Garajul Europa Fm, formaţia Vama şi-a scos la înaintare pentru prima audiţie noul material 2012. Acest exerciţiu de sinceritate realizat în faţa a 40 de invitaţi, cei mai mulţi din sfera online-ului, nu a fost unul live, dar a fost substanţial în naturaleţe şi a mijlocit pentru două ore accesul la munca din spatele produsului proaspăt finalizat. Tudor Chirilă ne-a avertizat încă de la începutul întâlnirii să ne detaşăm de conceptul Vama Veche şi să dăm credit componenţei actuale, mai ales că membrii au reuşit să se apropie şi să se cunoască mai bine. Am aflat că piesele au avut denumiri temporare inedite ( "Copilul care aleargă către mare"- Run Run, "Post iubire"- Veselie) sau că materialul va fi tradus în engleză, în vederea difuzării şi pe alte posturi de radio.

Mai multe gânduri...

Ei bine, gatesc!

     Am inceput anul 2012 cu diverse rezolutii, unele mai palpabile ca altele. Gatitul ocupa loc fruntas, nu mai stiu daca si in enumerarile listate, dar cu siguranta in impulsurile interioare.

     Debutul a fost ca o interventie chirurgicala asistata. Nu la 4, nici la 6 maini, o interventie solutionata asemenea nasterilor la domiciliu - coordonare telefonica plus ceva completari "via internet". 

     Se pare ca iarna aceasta, cu ninsori des cernute, cu un Bucuresti blocat din toate colturile si cu pachete saptamanale imposibil de trimis la destinatie, pe ruta provincie- capitala, a facut mai mult decat vaitat in gol, pe parcurul a 4 ani incheiati de studentie. A fost primul semn si primul context inspre bucatareala serioasa.

Mai multe gânduri...

Pretexte de despartire

     “Capacitatea” de a complica lucrurile, farmecul “extraordinar” de a amana inevitabilul si “sacrificiul” excesiv de lacrimi par inscrise punctual in codul genetic al purtatoarelor de cromozomi XX, motiv pentru care, chiar si in momentul in care concluzionam ca o relatie nu ne mai satisface, tot ne e greu sa punem nordul pe harta si sa ii zicem in fata tipului “Nu merge. Mi-a parut bine, pa”. Asa ca, in virtutea altruismului care ne caracterizeaza, ne e mai usor sa determinam favorabil o decizie, decat sa o initiem si sa sfarsim prin a fi lupul cel rau.

     Ca sa putem dezbate pe seama pretextelor de despartire, e necesar sa definim din start elementele radiografiei panoramice ale acestui caz: el, ea, un dezechilibru sentimental si un conflict latent plutind deasupra. E clar ca una dintre jumatati pune gand rau relatiei, ba chiar celeilalte jumatati. Si e clar ca pretextele variaza in functie de gradul de evolutie al relatiei.

Mai multe gânduri...

Oraşele mari fură bucuria lucrurilor mici

   Şi  realizez asta cam de fiecare dată când plec din micul meu oraş natal spre capitală. Şi oricât de mult îmi doresc, nu am mereu frecvenţele racordate înspre memorare de lungă durată.

   Oraşele mari fură bucuria razelor matinale de soare, intrate direct pe fereastra ta şi împrăştiate leneş pe pernă, fără a mai fi reflectate în geamurile blocului vecin, de 15 etaje. Oraşele mari blochează apusurile alene, în degradeuri de purpuriu şi portocaliu, din complexurile de clădiri rezidenţiale.

Mai multe gânduri...

Iarta-mi visarea si trezeste-ma-Concert aniversar Vita de Vie

   Am tot amânat să scriu despre concertul pe care formația Vița de Vie l-a susținut la implinirea celor 15 ani de activitate muzicală. Și nu din lipsă de timp, motivație, interes sau cuvinte, ci din lipsă de stare. Nu mi-am găsit decât foarte târziu starea care să eticheteze momentul concertului susținut la Opera Națională București, pe 20 martie.
   Concertul  nu a fost nici bun, nici rău, ci extraordinar...de altfel. Nimic din ceea ce era obișnuit pentru fanii lui Despot nu a fost reluat în concert, în afara de, cel mai probabil, versurile melodiilor și felul în care membrii formației au ocupat spatiul scenic.  

Mai multe gânduri...

Cat de greu e sa te dezbraci?

   Batma este din Irak. Nu ii ghicesti usor varsta, in spatele fondului de ten intins perfect pana sub barbie, a sprancenelor groase, dar simetric conturate si a ochilor creionati puternic cu negru. Capul ii este acoperit de o esarfa voluminoasa, cu model cu flori maro si violet. Pesemne ca are parul lung, strans intr-un coc proeminent. Nu i-ai ghici culoarea, daca de fiecare data cand si-ar schimba masca chirurgicala nu i-ar aluneca de pe ureche cateva suvite dezordonate, inchise la culoare, care sa-I accentueze si mai mult trasaturile fetei.

   Batma are putin peste 25 de ani, ghicind dupa durata rezidentiatului pe care il urmeaza in Romania. Printre colegele ei, se deosebeste de linistea cu care isi asteapta manopera pe care trebuie sa o realizeze pentru a-si atinge baremul necesar finalului de stagiu. Nu se ingramadeste peste alte colege, ba chiar le mai cedeaza si randul, daca situatia o impune.Priveste dintr-un colt al salii actele terapeutice desfasurate si intervine doar daca este solicitata. Altfel,nu se baga. Chiar si asa, atitudinea ei este departe de a-I trada eventualul dezinteres care ii mai incearca pe studenti, pe durata celor 4 ore neintrerupte.

Mai multe gânduri...

De 8 martie, hai sa facem sex!

   Eu am primit propunerea de 1 martie, insa oferta ramane valabila si pt 8. 

   O piesa de teatru spumoasa merita vazuta si retraita:" Hai sa facem sex", LaScena, teatrul Arca.            

   Ramane un exemplu intre enumerarile de titluri sau locuri care imi sustin dragostea fata de teatrul contemporan, jucat in spatii nu tocmai conventionale, unde un dialog spumos se completeaza atat de bine cu un pahar cu arome dulci.

Mai multe gânduri...

Bilant #2

   Există câte o perioadă sau mai multe, cum e şi cazul meu, când viaţa se trăieşte “în aşteptare”, când e lăsată “on hold”, sperând că fericirea nu va fi totuşi redirecţionată. Când ne asumăm un scop căruia îi subjugăm toată atenţia. Şi ne canalizăm toate gândurile conştiente şi toată energia, ignorând zâmbete, momente, oameni. Cu ce garanţii că vom atinge succesul? Cu ce promisiuni că vom recupera timpul sau şansele unor intersectări sufleteşti frumos cimentate? Şi care bancă oferă creditare unor aşteptări fără regrete ulterioare, în cazul neîmplinirii lor?

Mai multe gânduri...

Despre Valentine's Day...

     Dacă aş fi fost mai putin ignorantă, sigur m-aş fi interesat până acum de istoria lui Valentin şi de poveştile despre cum am ajuns să formăm o turmă care se adapă cu sentimentalisme la zi de sărbătoare consacrată.

     Dacă aş fi fost mai puţin insensibilă, cu siguranţă m-ar bucura torenţii de declaraţii, în rime sau fără versuri, dar totdeauna personalizate, de la “ iuby” pentru “pisi”. Şi aş da pe dinafară de bucurie şi m-aş înroşi de plăcere dacă el mi-ar zice “Fato, te iubesc”, cu un trandafir în stânga şi cu punguţa cu inimioare în dreapta, în faţa unei audienţe cât mai numeroase. Şi m-aş topi ca fulgii pe un obraz încălzit la gândul că suntem în rândul lumii şi ne ţipăm la unison iubirile.

Mai multe gânduri...

Elogiu lipsei de ticuri verbale

   Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă aprind uşor când mă “întreţin” cu ticurile verbale ale persoanelor (apropiate sau nu) cu care interacţionez. Am piloerecţii în serie, determinate de fiori de enervare şi acuze repetate de lipsă de originalitate. Fixitatea îmi zgârie timpanul şi deja o dau în probleme neurologice cu iritabilitatea asta a mea în faţa unui vocabular cantonat în propoziţii stereotipe, sterpe din punct de vedere al mesajului transmis.

    Consideraţi-mă exagerată, dar ma enervez şi când asist întâmplător la conversaţii condimentate cu clişee repetitive, cel mai adesea prin mijloacele de transport în comun: “Da, fată, să-ţi spun…” o dată, “Da, fată, să vezi…” a doua oară,  “Fată, ştii?”. dar fato, până când?! Dacă nu poţi reţine numele persoanei cu care ai discuţii “elaborate” prin tramvai, e evident numărul sinapselor pe care le ai în posesie. Trecând la celălalt segment populational, sunt sătulă de “Frate, p**a mea!”, “Băă, ce năvleg eşti!” sau “Băă, eşti prost/ C****, eşti nebun?!” la fiecare mirare bărbăteasca a unuia dintre interlocutori. Înţeleg şi tolerez înjurăturile, ca mijloc circumstanţial de refulare a frustrărilor care umplu paharele cu efervescenţe cotidiene, dar nu le agreez sub nicio formă ca mijloc de exprimare uzual: de la clasicul “c***t” spus la cea mai mică depaşire a pragului sensibilităţii până la “Ai, să-mi bag p***a”, “F**e-m-aş” sau “Du-te-n p***a ma-tii” zilnic, la prânz, dimineaţa şi seara şi în timpul fiecărei conversaţii telefonice. Nu găsesc nici rostul expresiilor cu conotaţii macabre “Să moară mama, Veta” sau oricine altcineva.

Mai multe gânduri...

Poate fi teama de succes mai mare decat cea de esec?

   Da, ce ne facem cu teama de succes?

   Cu totii ne temem de esec. Sau poate doar cei care am constientizat ridicolul situatiilor in care asteptarile (ne) sunt setate la frecvente mai inalte decat rezultatele. Sau momentele in care cei de pe marginea terenului de unde noi am ratat mingea victoriei ne culeg slabiciunile si le aplauda in ritmul galeriei de suporteri. Si ne zambesc poate cu superioritate, dar intotdeauna cu compasiune. La naiba cu compasiunea lor! Ne temem sa-i privim in ochi pe cei care au crezut in noi si tristetea e cumva prea rece pentru a mai simti incurajari "caldute". In momentele esecului, tacerile sunt cuprinzatoare. Si sensurile nepalpabile.

Mai multe gânduri...

Cum iti alegi partenera/partenerul?

     De cand cu emanciparea femeilor si razboiul dus pentru egalitatea dintre sexe, este evident ca alegerea partenerului a devenit o initiativa bilaterala. Au apus vremurile in care vorbeam despre o vanatoare demarata de barbati, iar femeile, ca niste caprioare cu ochii umezi, asteptau sfioase ca templul inocentei lor sa fie asediat.

     In contextual actual, in care tendintele sociale ne vorbesc despre experimente, alternative si diversitate, iar sfatul general e sa nu refuzam cunoasterea (pe orice plan), ajungem la concluzia ca numarul partenerilor se vrea a fi ca experienta din CV: cu cat mai mare, cu atat mai bine. Nu stiu daca exista criterii standard, aseptice din punct de vedere al deziluziilor anterioare sau in valoare absoluta prin repetarea aplicabilitatii lor, dar cu siguranta ca alegerea partenerilor tine de moment, stare sau provocare. Si mai ales de arome. Si nu respecta totdeauna acelasi calapod. Cand ti se ia de prea multa menta, parca ai incerca si vanilie, prin urmare iti ajustezi realitatea si criteriile la care te raportezi pana atingi succesul si gustul deplin.

Mai multe gânduri...

Mofturile femeilor

     Există. Şi ni le etalăm în viaţa de zi cu zi, uneori mai evident decât ceea ce ar putea fi catalogat de sexul tare ca “aere de domnişoare la menstruaţie”.
     Mofturile vin la pachet, de cele mai multe ori, ca accesorii ale relaţiilor sentimentale în care ne aruncăm zâmbind. Vin ca o nevoie de certitudine, se vor, prin satisfacerea lor, un mijloc de validare a personalităţii proprii şi de subjugare a celeilalte părţi implicate. “Dacă faci asta pentru mine, e evident că mă iubeşti,nu-i aşa, Iubi?”. Chiar dacă “asta” înseamnă să vedem în fiecare seară acelaşi gen de filme, nu neaparat lacrimogene, dar care mă încântă numai pe mine, să mergi cu mine de mânuţă la mama de trei ori pe lună sau să practicăm numai poziţiile care nu mă inhibă pe mine, din frustrări plictisitoare. Rămâne o categorie greu digerabilă cea a toanelor determinate de fluxuri hormonale. Nedigerabilă şi nediscutabilă, zic.

Mai multe gânduri...

Bilant #1

  După nici jumătate de lună de când am pornit cu zâmbete impuse, într-o încercare rațională de recucerire personală, eșecul e pe plus. Nici nu mi s-au uscat bine tastele sub sudoarea îndârjeniei cu care degetele alergau haotic în tentația de a surprinde în întregime elanul prezumptiv al începutului de an, că acum le mânjesc de bilanțuri precoce și lipsite de elogii.
  Am răcit mai repede decât anticipasem eu că "Voi avea mai multă grijă de mine" se va concretiza. Și nici nu am găsit vreo doamnă ( sau vreun vraci) care să-mi îndepărteze îndoielile și lipsa de încredere o dată cu cuticulele de la mâna stângă. Critica vine în continuare la pachet cu personalitatea mea, așa că nu s-a dizolvat în neantul așteptărilor.

Mai multe gânduri...

2012: zâmbete de ţinut minte!

Voi avea mai multă grijă de mine, fizică şi sufletească.
Voi avea încredere.
Voi asculta mai multă muzică.
Voi descoperi nuanţele.
Zâmbesc.
Voi cauta stările în care "'(mă) simt senin".

Mai multe gânduri...