Acasă, pe scurt, pe grabă

     Acasă e grădina cu flori și balansoarul de vise din fața casei. Acasă e foșnet de iarbă, uscată acum și curtea de la garaj plină de păsăreturi colorate și nestresate. Mirosul cafelelor mamei. Acasă e unde e mama. Acasă e biblioteca și poveștile din sufragerie și patul rece din nopțile ploioase de vară copilărească. E vacanța cu lecturi de spălat mintea și de răcorit sufletul.
     Acasă e geamul deschis către lacul cu ponton și repulsia neînvinsă de broaște. E dulceața vișinelor. Acasă e universul prepuberal. E mormântul bunicului. Diminețile zgomotoase ale răsăritului și toate prânzurile duminicale împreună. Acasă sunt nopțile penetrate de parfumul florilor de pe garduri și de stelele curate. De liniștea spartă de câini care visează urât.

   
     Acasă e oglinda în care îți ajustezi cutele eșecurilor încercate în timp, îți admiri realizările dantelate de pe umeri și îți potrivești orgoliile poveștilor trăite. Acasă rămâne constanta la care îți raportezi fluctuațiile comportamentale, până în momentul asumării unei firi.