Sunt unele întâmplări care nu au finalitatea dorită. Și asta nu le cataloghează mai puțin fericite, ci doar altfel. Deschizătoare de noi piste, poate.
Sunt decizii care nu se dovedesc întotdeauna favorabile până la capăt. Și sunt schimbări. Și schimbările schimbării, din mers.
Sunt clipe pe care ți le dorești, sunt clipe pe care trebuie să le lași să se spargă, să încuviințezi că nu sunt ale tale. Și e renunțare.
Sunt pierderi care lasă goluri de neumplut, sufocări care nu dispar, dureri care nu se mai sting.
Sunt lumi concrete sau mai puțin, în care alegem să trăim sau să visam. Să construim când se mai prăbușesc pereți.
Sunt oameni. Și momente. E viața. Și noi, atât de simpli și complicați.
E acceptare.
intr-o zi cand m-am nascut,....
RăspundețiȘtergere