Clăbuci

     Mi-am petrecut weekend-ul într-o bulă, într-o spumă mustind a râsete și a soare, a subtilități joviale și a cod galben de inimi netensionate. Un fragment de univers care și-a delimitat restrictiv coordonatele, în repere temporale de sărbătoare imaginară.
     Un instantaneu fotografic de familie, cu toți ai tăi, buni și răi, cei mai iubiți și cei cu defectele cel mai greu de acceptat. O bucătărie plină de arome aburinde și vase care trec din mână în mână pentru a împăca toate papilele salivânde pofticios. Un balansoar asortat unei discuții fără însemnătate logică, dar cu greutate pentru traficul emoțional, în repausul căruia fanteziile interioare pendulează leneș între concretizare și anulare, iar ceașca de cafea între preaplinul licorii și stropii prelinși în reacțiunea mișcării de legănare.
Trei mâțe care se perindă printre picioarele stăpânilor în căutarea satisfacerii egoiste de dezmierdare și cei doi căței urâți, dar îndrăgiți, din poziția lor de cârtițe, cu botul pe crâmpeie de umbră de vie uscată și cu picioarele în afara liniei corpului, în direcții opuse.

Foto

      Mă gândesc ca mâine să-mi procur de la mall-ul de iluzii cotidiene acest balsam numit familie, să-mi stochez rezerve de stabilitate emoțională pentru viitoare inevitabile deziluzii și să mă scufund printre clăbuci de fericire nenecesar citadină, dependentă de intemperiile vremurilor sau cursul bancar.