"Bătrânețea-i haină grea", zice o vorbă din bătrâni, pe când o
alta contracarează cu ceva mai multă generozitate etatea "Cine nu are
bătrâni, să-și cumpere". E multă înțelepciune în popor, dar autosuficiența
ne împiedică pe noi, mai tinerele generații, să ne căutăm rădăcinile, să
smulgem buruienile ignoranței și să lăsăm loc vlăstarilor de respect și toleranță.
În context
european, anul acesta se celebrează îmbătrânirea activă și solidaritatea între
generații și modul în care vârstnicii pot căpăta un rol activ în societate.
Însă când începe bătrânețea și care sunt activitățile sociale, culturale sau
economice în care aceștia se pot implica activ?
Personal,
perspectiva asupra vârstei mi s-a schimbat pe masură ce am crescut și eu și am
început să-mi conștientizez propria evoluție. În copilărie, îmi imaginam că
deja de la 20 de ani ești "om mare", cu familie și prestanță în
spate; astăzi sunt doar "studentă". Apoi, bunicii mi-au devenit pe
rând pensionari, iar ea, dintr-o profă de română riguroasă, a devenit
deținătoarea cămării cu bunătăți (să nu mă exprim greșit- bunătățile existau și
înainte, dar cumva renunțarea la barierele impuse de atribuțiile profesionale
mi-au umanizat bunica într-o măsură percepută numai prin ochii inocenți ai
copilăriei). În cadrul stagiilor clinice din facultate, am observat în timp
diferența dintre vârsta cronologică și cea biologică a pacienților, dintre
starea fiziologică și cea psihologică și mai ales de unde începe declinul
funcțional, având alături colegi de toate vârstele, inclusiv 40 +. Iar acum,
când și părinții mei mai "scârțâie" din încheieturi, aș vrea să cred
că bătrânețea e dincolo de limite.
Știți
filmele americane în care bunicuțele văduve își concentrează atenția spre buna
funcționare a corului bisericesc duminical? E un exemplu concludent despre cum
bătrânii își pot dovedi adeziunea la un grup, iar dincolo de socializarea
aferentă acestor întâlniri, prin mediatizarea evenimentelor și dezbateri
informaționale, activitatea reprezintă în sine un scop al bătrâneții, un motiv
care merită să le consume energia. Pentru că, nu-i așa, când ajungi la
bătrânețe, iar copiii și nepoții sunt pe picioarele lor, singura așteptare pare
să rămână moartea. Iar activitățile care să îi implice pe vârstnici
neutralizează starea de inutilitate aferentă, le dau sentimentul apartenenței
și le satisface nevoia de a comunica, de a-și spune oful. Cred că acest concept
stă la baza implicării bătrânilor în societate: crearea unor platforme care să
le faciliteze dialogul interpersonal- inclusiv cu generațiile succesoare- și
împărtășirea experiențelor, într-un cadru detașat de îndoctrinări politice sau
manipularea presei.
În urma
interacțiunii pe care am avut-o cu alte culturi, în special prin participarea
la programe de tineret desfășurate cu finanțare europeană, e ușor de
concluzionat că nu prea ne prețuim bătrânii, poveștile, istoriile personale. Și
lipsa de preocupare se reflectă și în condițiile de viață, începând cu valoarea
pensiilor, a fondurilor pentru medicamente, ș.a, chestiuni discutabile care nu
își au locul de dezbatere aici. Prezint mai jos câteva idei care pot mobiliza
bătrânii, într-un context utopic, în care grija zilei de mâine nu echivalează a
prioritate:
*Ceaiul de la ora 5- întâlnire în care participanții
vor dezbate subiecte de interes comun, începând cu probleme de actualitate
cotidiană până la literatură, istorie, arte, etc. Cu siguranță că este nevoie
de intervenția unui pion - ONG, instițuie publică, etc- pentru planificarea și
diversificarea metodologiei de lucru, pentru a pune la dispoziție un spatiu de
desfășurare, pentru promovarea activității sau multiplicarea rezultatelor,
inclusiv pentru obținerea finanțării.
*Ateliere de abilități- competiții de șah, table, cusut
goblenuri, croșetat mileuri, pe de o parte și jocurile de strategie ale
tinerilor, pe de cealaltă parte, alături de cursuri de olărit, pictat icoane,
meșteșugărit, grădinărit- sau orice alta provocare ce ar materializa din visele
tinereții.
*Ora de
sănătate- cu atât mai mult cu cât există numeroase parcuri dotate deja cu
"locuri de joacă" pentru adulți: aparate de fitness și întreținere în
aer liber. Din perspectiva legăturii cu generațiile tinere, o inițiativă care
să instige lumea la mișcare sunt competițiile, organizate pe categorii de
vârstă. Și deși pare greu la început, sportul este recomandat la orice vârstă.
*Dictionar de
neologisme- pe parcursul vacanțelor, bunicii și nepoții ar putea participa
împreună la lecții de deslușit vocabularul actual: "cool",
"update", "gb", 'open-minded", "wi-fi", etc,
etc. De asemenea, metodele de folosire a tehnologiei sunt de bun augur, mai
ales în cazul copiilor mari, plecați în lume la distanță de familie.
*Buticul
vintage- aducem moda în stradă, din cuferele cu zestre ale bunicilor.
*Festivalul
aromelor- acțiune de bucătărit în masă pentru copiii din orfelinate sau bătrâni
uitați prin aziluri, organizat prin implicarea bunicilor.
*Gratuități și
reduceri- filme, teatru, concerte, restaurante, pelerinaje, excursii,
tratamente.
*Programe de
învățare pe tot parcursul vieții, pe domenii diferite, care să împiedice
degradarea intelectuală, prin prelungirea celor existente deja dincolo de
limita pensionării.
Raportând
aceste sugestii educației nonformale la care m-am supus voluntar și jonglând cu
tot atâtea reprezentări mentale, consider că implicarea activă a unei persoane
nu trebuie obligatoriu subordonată unei organizări sociale. Cel puțin, datorită
entuziasmului tineresc, atunci când vrei, găsești o cale pentru a deveni factor
de influență în comunitate și de a-ți face viziunea auzită. La bătrânețe,
lucrurile se mai complică, mai ales ca urmare a izolării ce rezultă din
excluderea profesională sau stagnarea pe anumite direcții, nu întotdeauna
actuale. Însă implicarea ține de convingerea personală și e o alegere ofertantă
împotriva pasivitătii, un demers în susținerea unei vieți trăite frumos.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Postare înscrisă la Concursul Blogger European,
organizat de Reprezentanța Comisiei Europene în România.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu