Bucureștiul abundă weekendul acesta în tot felul de evenimente,
așa cum îi stă bine unui Oraș care are de oferit și altceva în afară de griul
cotidian.
Street Delivery propune pe strada Arthur Verona un zarzavat urban: ateliere de copii,
proiecții de film și documentare, concerte, teatru și multe alte concepte prin care se urmărește convertirea peisajului urban în spațiu viu.
*
Ursus Evolution a reprezentat. sâmbătă seara o alternativă ofertantă
de concerte rock și o picătură de hip-hop și continuă și duminică,
adunând în Piața Constituției nume cunoscute ale industriei muzicale românești: Antarctica, SickSound Crew, raku, C.T.C., Les Elephants Bizarres, Șuie Paparude, Guess Who, Vama.
*
La Romexpo se desfășoară OST Fest, iar în Parcul Herastrau
continuă Roaba de Cultură.
***
Și pe fondul agitat al Orașului fremătând a evenimente care își unește locuitorii în interese și pasiuni, îmi răsună o voce dragă dintr-un spot publicitar Vodafone, despre care am povestit deja, despre studenții din provinicie care
nu pleacă, atrași de mirajul Bucureștiului. Eu mă gândeam la cei care vin și îl aleg centru universitar, motivându-și alegerea și prin
alternativele pe care acesta le oferă, comparativ cu lipsa mișcărilor din
orașele natale. Și întrebările mele retorice rămân în atemporalitate: când
ajungi să (te) uiți? Când te lași înghițit de mecanismele plafonării, ale unui job care îți absoarbe energia ? Când începi să-ți refuzi ascensiunea? Și experiențele? Și când rămâi imun și
ignorant la atâtea pulsații civice? Și până unde suntem împreună și de unde ne asimilăm diferențele?
Tot weekendul acesta am simțit că blogosfera nu rămâne fixată în online și se transpune frumos în afara lui. Astfel, la lansarea noului album
Subcarpați –Folclor Underggroud, eveniment cuprins în agenda Street Delivery,
l-am văzut pe Ariel, așa cum se cuvine unui blogger respectabil, cu degetele lipite de butoanele tehnologiei. Și multă lume frumoasă și spirite colorate. În plus, am primit certitudinea
că tot în blogosferă mai sunt și cei care îmi rămân aproape, fără să facă
valuri, care sunt în umbră, fără să provoace scântei. Dar care îmi rămân. Și sunt acolo, împreună cu mine, așa cum și eu sunt pentru alții. Acolo.
La întrebările de mai sus nu am răspunsuri, dar a fi împreună e o chestiune de alegere, nu-i așa?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu