Plaja cu gânduri și munții cu provocări

     Deși destinația de deconectare virtuală mi-este o plajă cu gânduri tolănite la Soare, cam dintotdeauna am preferat muntele și metafora ascensiunii, transpusă în viziuni personale. În consecință, turismul real se întâmplă mai mereu în bocanci și cu rucsac în spate, de prea puține ori în costum de baie și geantă de plajă. Cred că muntele te expune mai mult decât incită o plajă de nudism, etalează din conținut în special în orânduiri interioare și provoacă la dezbrăcat metaforic, mult mai solicitant decât aruncatul sutienului pentru plajă topless în vremuri fierbinți.
     Muntele îți arbitrează în parametri obiectivi competiția în care participi umăr la umăr cu tine, te aduce față în față cu aspirații și limite, cu provocări și riscuri, libertate și eșecuri, renunțări, victorii personale și lectii de fair-play. Munții îți aduc viziunea.

Sursa foto- Alex Gavan

    
     "Nu poți sta pe munte veșnic. Trebuie să cobori, așa că de ce să te deranjezi să urci? Uite de ce: cel care e sus, știe ce e jos, dar cine e jos nu știe nimic despre ce e sus. Cel care urcă, vede. Cel care coboară, nu mai vede, dar a văzut. Este arta de a-și conduce sinele în regiunile joase din amintirea a ceea ce a văzut sus. Când nu mai vede, cel puțin știe. (Rene Daumal, Mont Analogue)

     "Riscurile trebuie asumate pentru că cel mai mare hazard în viață este să nu-ți asumi riscuri. Cine nu riscă, nu face nimic, nu are nimic, este nimic. Acesta poate evita suferința și durerea, dar nu poate învăța, nu poate simți, schimba, crește sau trăi. Înlănțuit de robie, el este doar un sclav care și-a anulat libertatea. Doar o persoană care riscă este liberă. Pesimistul se plânge de vânt, optimistul așteaptă schimbarea. Realistul ajustează velele ambarcațiunii". (William Arthur Ward)

     *    
     Urcăm mereu culmi, chiar din centrul urbelor suprapopulate de vise corporatiste. Uneori chiar fără echipament și rezistență practicată, într-o asumare neexhaustivă a statutului dihotomic de cuceritori, ori de câte ori acceptam provocări, ori de câte ori căutăm să evoluăm. Fiecare succes e, de fapt, un alt vârf atins, bifat pe harta aspirațiilor personale, iar calitatea camarazilor de drum impulsionează sau îngreunează ritmul, atât în drumețiile reale, cât și în cele figurate subînțelese.