miercuri, 12 decembrie 2012

Atâtea motive, cât fulgii din ninsoare!

miercuri, decembrie 12, 2012 Scris de Cristina 12 comentarii
     Îmi place iarna pentru puful ei și pentru crezul că fiecare ninsoare e metafora șanselor pe care le primești. Să uiți, să ierți, să te recompui, să acoperi, să ascunzi firimiturile regretelor sub preșul strălucitor, departe de sensul peiorativ al concretului, în lumini magice. Să te lași orbit de reflexii și să închizi ochii atunci când nu vezi de vreme rea, dar să nu te oprești.
     Îmi place frigul că te dezmorțește sufletește și zăpada pentru consistența franjurată din urbe, dar
întotdeauna catifelată în proiecții mentale bucolice. Pentru puritatea care amprentează cotidianul și pentru toate hornurile fumegânde care încălzesc nu pereți, ci acasă. Îmi plac mâinile împreunate care se încălzesc în același buzunar și nasurile reci care dezmiardă obraji de aceeași temperatură.

 

      Îmi plac portocalele cel mai mult, vinul fiert, scorțișoara și merele și cuptorul cu cozonac de la țară. Îmi plac copiii mari care nu stau pe margine când vine vorba de bulgăreală, așa cum îmi place că iarna se vede întotdeauna mai bine din vârful patului călduț, decât din șoșonii uzi în care te grăbești spre undeva.
     Sunt născută iarna și cred că sunt de un polimorfism comportamental variabil, asemenea gradelor din termometru. Dar mă topesc ușor, ca fulgii la cald. Sunt o avalanșă de trăiri interioare, nehotarâtă întocmai zilelor când stă să ningă.  Mintea mi-e alunecuș de gânduri. Și imprevizibilă, ca un obstacol în viscol. Mă supără că rezoluțiile de vârstă nouă se înglobează celor de an nou și se evaporă împreună în toropeala verii, făcându-mă să par o lașă, întocmai zăpezii care cedează și se mocirlește primăvăratic. Frecvent.
     Nu-mi place că, deși sunt născută la început de an și poate mi s-ar fi transferat astral o energie mai cumva, mi-e greu să las lucrurile să se ducă și să accept șanse. Și metafore.

12 comentarii:

  1. mie nu mi place iarna deloc;nu suport frigul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e si sora mea, inutil incerc sa o conving sa vada si altceva intre contururile albe, tot la conceptul de "sifonier mobil" ramane si echivalenta asta ii strica tot cheful de orice atmosfera :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Te-am nominalizat la blog of the year 2012: http://destinepierdute.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb! Stii sa dai cuvintelor adevarata valoare! Cuvinte-imagini!

    RăspundețiȘtergere
  5. eu sunt foarte friguroasă, dar recunosc... fulgii de zăpadă îmi plac mult de tot și ador peisajele iernii... de la distanță, nu pot intra în ele.... la munte mă dau doar cu săniuța, câte 3-5 ore, dar alt sport nu aș putea suporta, mi se pare că mă pune prea aproape de zăpadă... pe când săniuța păstrează distanța între mine și ea... :-) fiecare cu spaimele lui.
    dar pot înțelege și sentimentele tale pozitive (și pe cele negative! :-) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, mie mi-ar placea sa stiu si sa pot sa practic sporturile de iarna, numai ca nu am un trecut cu care sa ma laud in acest sens. Si in plus, sunt cam fricoasa, tin mult la integritatea mea fizica, ceea ce e un adevarat impediment in "desfranari" sportive si elanuri de energie...

      Ștergere
  6. Îmi place iarna, dar s-o admir dinăuntru...

    RăspundețiȘtergere
  7. ███████ ═╮
    █☆☺☺☆█☆ ▏
    ███████ ═╯
    ◥█████◤
    Am venit cu ceasca meeeaa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu urasc iarna! Si mai ales in ultimii ani! Si tiroida mea e si mai inversunata impotriva frigului si iernii! :))) Sper sa am sansa sa ma mut intr-o tara cu vara permanenta! :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. mie imi place iarn. imi place sa am zapada de Craciun. sa ninga in ajun. sa intru inghetat bocna in casa la tara. sa simt mirosul de teracota. sa imi arda obrajii de caldura aia dogoritoare.....iarna si a ei zapada

    RăspundețiȘtergere