Se afișează postările cu eticheta Asul din mânecă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Asul din mânecă. Afișați toate postările

joi, 11 decembrie 2014

Blues pentru o pisică neagră, Boris Vian

joi, decembrie 11, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
     Boris Vian a ajuns târziu în lista mea de lecturi. Nici nu știu de ce, mai ales că despre "Spuma zilelor" am citit multe referințe. Și cu tot background-ul ăsta, tot nu mă așteptam ca autorul să fie așa. Așa spumos, cinic, amuzant și înțepător, așa simplu în alăturarea fantasticului cu realul, așa absurd în lipirea cotidianului în microuniversuri.
     "Blues pentru o pisică neagră" cuprinde 11 nuvele: Furnicile, Elevi silitori, Călătoria la Khonostrov, Racul, Instalatorul, Șoseaua pustie, Peștii morți, Blues pentru o pisică neagră, Ceața, Gâsca albastră și Figurantul. Poveștile alternează între narațiuni la persoana întâi și a treia, cu o tematică variată: război, dragoste, răzvrătire, pescari de timbre, pisici alcoolice și câini șoferi. Sunt povești pe alocuri morbide sau lipsite de sens, dar sarcastice și captivante:
 

vineri, 28 noiembrie 2014

Oscar și Tanti Roz, Eric- Emmanuel Schmitt

vineri, noiembrie 28, 2014 Scris de Cristina , 1 comentariu
     "De fapt, nu mi-e frică de necunoscut. Doar că mă enervează să pierd ceea ce cunosc".
     Oscar este un copil de zece ani, bolnav de leucemie, cu un transplant medular ratat, care își petrece ultimele 12 zile din viață în spital. Știe că urmează să moară, cataloghează drept lașitate durerea părinților săi și ia viața în joacă, ajutat de poveștile despre Doamne- Doamne, despre curaj, lupte și iubire zugrăvite cu bunătate de Tanti Roz, cea mai bătrână dintre femeile care stau cu copiii bolnavi.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Cei doi domni din Bruxelles- Eric-Emmanuel Schmitt

miercuri, noiembrie 26, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     "Un volum de nuvele este o haita de salbaticiuni urmarita pe teren, Povestile sunt diferite, dar au multe in comun" afirma Schmitt in jurnalul de scriitura ce insoteste cele 5 povesti publicate.
     Prima dintre ele da chiar titlul cartii: "Cei doi domni din Bruxelles" isi unesc vietile in secret, profitand de momentul festiv al unei ceremonii oficiale. Sunt prezentate in paralel diferentele dintre un cuplu homosexual si unul heterosexual, marcand bucurii si suferinte uneori la antipozi.
     "Este o incercare pentru tine. Nu pentru mine. Eu nu ma straduiesc sa ma ocup de tine, nu sacrific nimic, eu te iubesc" ii marturiseste Jean lui Laurent cand acesta din urma se imbolnaveste si-si recunoaste ingrijorarea fata de angajamentul partenerului sau.

marți, 27 mai 2014

13 lucruri pe care le evită oamenii puternici din punct de vedere mental

marți, mai 27, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     De la Amy Morin citare, psihoterapeut și asistent social clinic, de pe facebook citire, putina spalare intru uniformizarea mintii, dar poate si un strop de modelarea temperamentelor, desi nu am fost niciodata o fana a textelor de genul "Cum sa.... in 10 pasi " si de ceva vreme nici macar a cartilor de autocunoastere:

     1. Nu pierd timpul compătimindu-se. N-ai să întâlnești oameni puternici mental care să se plângă de circumstanțele în care se găsesc sau să insiste asupra faptului că nu au fost tratați cum trebuie. Ei au învățat să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și rezultatele lor și au o înțelegere intrinsecă a faptului că, adesea, viața nu e corectă. Ei sunt capabili să iasă din situațiile dificile cu conștiință de sine și recunoștință pentru lecțiile învățate. Când o  situație se termină rău, ei răspund cu expresii cum ar fi "Ei, bine…" Sau poate, pur și simplu, "Mergem mai departe !"
     2. Nu-și cedează puterea. Oamenii puternici evită să ofere altora capacitatea de a-i face să se simtă inferiori sau prost. Ei înțeleg că sunt la control în ceea ce privește acțiunile și emoțiile lor. Ei știu că puterea lor stă în capacitatea de a-și gestiona modul în care răspund.

vineri, 9 mai 2014

Hotul de cuvinte, Markus Zusak

vineri, mai 09, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     sau Cum sa dai cuiva o bucatica de cer?
     ***
     Germania sub conducerea lui Hitler. Nazisti, comunism si evrei.
     Si Liesel Meminger, traindu-si copilaria cu bucuriile aferente, dar mai ales cu drama mortii fratelui mai mic, a disparitiei mamei sale si mutarea la parintii adoptivi, Rosa si Hans, femeia cu parul de elastic si barbatul cu ochii de argint. 
     O perspectiva narativa inedita, dar structura liniara.
     Scurte lectii de germana, nu neaparat cele mai educative: saumensch ori saukerl ori arschloch, Alles ist scheisse!

miercuri, 12 martie 2014

marți, 29 octombrie 2013

Fostă iubită de duminică, viitoare femeie aproape perfectă și ridicolul eliberator

marți, octombrie 29, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Titlul de față reunește, două într-unul, titlurile unor capitole din "Poveștile unei inimi", scrisă de Diana- Florina Cosmin, cu o mențiune asupra căreia revin. Mai exact, povestea 4 si povestea 9.
     Da, și eu "de când mă știu, am trăit cu frica acută de a mă face de râs". De aici, o grămadă de sisteme de protecție, autocenzuri și de cele mai multe ori, păreri de rău că nu îmi asum riscul expunerii și al comunicării mai la subiect. Și mi-ar prinde bine să urmeze și la mine o vizită la H&M, o pereche de urechi de iepuraș si râs, mult, cu poftă. Și nu neapărat ca protest sentimental, ci mai degrabă drept consemn al răzvrătirii personale. Partea următoare nu se aplică, deși nu ar strica. Work in progress, deci:"Timpul mi-a disciplinat răbdarea".

duminică, 21 iulie 2013

Povesti de dragoste la prima vedere

duminică, iulie 21, 2013 Scris de Cristina 3 comentarii
"Cel ce nu moare din iubirea sa nici nu poate sa o traiasca".

*
"Ma privea linistita, cu un fel de adoratie suficienta siesi pe care m-am surprins invidiind-o.Si nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc ca eu n-o sa pot niciodata privi pe cineva in felul acesta."

"Aripile la care renuntasem ma dureau cum ii dor pe ciungi picioarele pe care nu le mai au."

*
"Am expirat. Eram sigur ca o sa faca asa" Eram specialist in pariurile cu viata. Numai ca pana acum mizam intotdeauna pe rezultatul rau. Si intotdeauna castigam. Era prima data ca schimbasem miza."

"Niciodata nu fusesem atat de nefericit ca acum, cand gasisem fericirea. Sunt dureri atat de mari, incat nu le incredintezi nimanui in lume si nici zeilor. Si nici tie, desi te bantuie, ca furiile, zi si noapte."

marți, 12 martie 2013

Misterul placebo- Ne vindecă informația?

marți, martie 12, 2013 Scris de Cristina 24 comentarii

     "Misterul placebo"  urmărește luminile și umbrele relației doctor- pacient, invocând prin numeroase exemple trepiedul trecut al medicinii, susținut de magie- putere divina, de psihologie- partea umană și îngrijiri somatice, partea animală. Doctorul Patrick Lemoine, psihiatru specializat în explorarea și tratamentul tulburărilor de somn, folosește pe parcursul celor opt capitole un ton accesibil, care acoperă echilibrat terminologia domeniului medical. Specialitatea sa psihiatrică se resimte în citarea numeroaselor studii relevante subiectului, legate de insomnii, schizofrenie, psihanaliză, tulburări bipolare sau antidepresive. 

sâmbătă, 2 martie 2013

Sufocare- Chuck Palahniuk

sâmbătă, martie 02, 2013 Scris de Cristina 2 comentarii
   "Dacă vrei să citești cartea asta, nu-ți bate capul.
   "După câteva pagini, o să-ți vină s-o iei din loc. Așa că mai bine uită, pleacă, șterge-o cât încă mai poți Salvează-te.[...]
   Timpul trece și nu întinerești.[...]. E povestea idioată a unui băiețel idiot."

   Așa își începe Chuck Palaniuk romanul "Sufocare": recurgând la psihologie inversă, potențează curiozitatea cititorului față de scrierea celui cunoscut deja pentru romanul Fight Club. Sufocarea personajului Victor Mancini nu este doar modul prin care face rost de bani, asfixiindu-se cu mâncare prin restaurante de lux. Din titlu se anticipează totodată starea imediat succesivă, nevoia de a fi indispensabil cuiva, unei persoane care va fi mândră de tine, pentru că tu o faci să se simtă mândră de ea însăși.

luni, 25 februarie 2013

Cum se educă fetele în Boemia

luni, februarie 25, 2013 Scris de Cristina 35 comentarii


     "Cum se educă fetele în Boemia" de Michal Viewegh este o relatare la persoana întâi a unui profesor de școală generală, care își oferă serviciile pedagogico- psihologice pentru un curs de creative writing unei fete răsfățate de familie înstărită. Beata Kralova este o tânără de douăzeci de ani, decepționată sentimental, cu nevoi de ceartă uneori mai mari decât legămintele tăcerii, care are nevoie să i se însufle fericire. În ce măsură atinge profesorul de limbă cehă acest obiectiv descoperim pe parcursul unei expuneri în care evoluția propriu-zisă a romanului alternează cu observațiile autorului privind artificiile de realizare a universului literar.

vineri, 8 februarie 2013

vALLuntar II

vineri, februarie 08, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Pentru că am ratat prima ediție și mi-a părut rău, m-am grăbit cu implicarea în campania actuală a Editurii All, desfășurată cu susținerea Romsilva. Cuvintele cheie sunt voluntariatul, viziunea, verde, dar în primul rând lectura.


marți, 8 ianuarie 2013

vineri, 4 ianuarie 2013

Mircea Cărtărescu- De ce iubim femeile?

vineri, ianuarie 04, 2013 Scris de Cristina 1 comentariu
     "Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluze când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă. Pentru că nu miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac. Pentru că trec cu curaj neașteptat peste toate servituțile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăznețe și inventive, nu din perversitate, ci ca să-ți arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare și mărunte din casă fără să se laude cu asta și fără să ceară recunoștință. Pentru că nu citesc reviste porno și nu navighează pe site-uri porno.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Plaja cu gânduri și munții cu provocări

sâmbătă, decembrie 22, 2012 Scris de Cristina 2 comentarii
     Deși destinația de deconectare virtuală mi-este o plajă cu gânduri tolănite la Soare, cam dintotdeauna am preferat muntele și metafora ascensiunii, transpusă în viziuni personale. În consecință, turismul real se întâmplă mai mereu în bocanci și cu rucsac în spate, de prea puține ori în costum de baie și geantă de plajă. Cred că muntele te expune mai mult decât incită o plajă de nudism, etalează din conținut în special în orânduiri interioare și provoacă la dezbrăcat metaforic, mult mai solicitant decât aruncatul sutienului pentru plajă topless în vremuri fierbinți.
     Muntele îți arbitrează în parametri obiectivi competiția în care participi umăr la umăr cu tine, te aduce față în față cu aspirații și limite, cu provocări și riscuri, libertate și eșecuri, renunțări, victorii personale și lectii de fair-play. Munții îți aduc viziunea.

marți, 27 noiembrie 2012

"Cele 50 de vicii ale Domnului Grey" și nimic despre doamna R

marți, noiembrie 27, 2012 Scris de Cristina Niciun comentariu

     Romanul cu numele din titlu îmi ocupa spațiul și asa redus al dulapului de cămin, ticsit cu alte cărți cu pagini la fel de multe, dar cu terminologii de specialitate, din vară, dar nu m-am grăbit să sar la rândurile lui, din motive variate. Primul, lipsa de timp. Apoi, lipsa de disponibilitate sufletească și mai ales absoluta senzație că de la Bruckner și Miller încoace sunt mai greu de impresionat pe panta aceasta alunecoasă a literaturii erotice.
     Iar acum, într-un exces de vinovăție de timp liber, am zis să-i dau o șansă. Și m-am apucat, cu o curiozitate care nu s-a lăsat ațâțată de descrierile lubrice ale momentelor incinse. Și sunt ceva, având în vedere cele 611 pagini ale ediției.
  

duminică, 19 august 2012

Recenzie "Am numărul tău"- Sophie Kinsella

duminică, august 19, 2012 Scris de Cristina 2 comentarii
     "Iată cartea ideală: o citești repede, o citești râzând și tocmai când crezi că ai avut de-a face cu o lectură ușoară de vară, începi să-ți pui întrebări despre sensul vieții"- The Plan Dealer.
     Asta zic ei.
     Sophie Kinsella, pe numele ei adevărat Madeleine Wickham, scrie romane sub incidența genului chick lit(erature), gen care gravitează în jurul feminității moderne, în special a problemelor cauzate de intrigi din sfera realității imediate: prietene, iubiți, viitori socri,colegi de muncă.

luni, 6 august 2012

Dolce far niente în vacanță- La dolce vita!

luni, august 06, 2012 Scris de Cristina 4 comentarii
     O poveste ușor de urmărit, ce își conturează stuctura plecând de la pretextul călătoriei. Nu una inițiatică, așa cum se întâlnește în basme, ci una postmaturitate, a acceptării și a reglării conturilor interioare. Un cântec având versuri accesibile, despre cum te poți prăbuși în dragoste.




    La dolce vita- Elisabeth Adler (autoarea best-seller-urilor Totul sau Nimic, Niciodată nu e prea târziu, Secretele trecutului) se remarcă printr-o compoziție atrăgătoare din punct de vedere al planurilor narative, în care rolul de povestitor este asumat succesiv de personajele romanului. Astfel, cititorul are acces din mai multe unghiuri la cadrele acțiunii, devenind complice personajului care se mărturisește, pe parcursul unui întreg capitol.

miercuri, 1 august 2012

E mare nevoie de literatură!

miercuri, august 01, 2012 Scris de Cristina Niciun comentariu
     ...afirmă personajul romanului "Valea cu iubiri" a prozatorului Dan-Ion Vlad.
     Apărută la editura "Scrisul românesc", această carte descoperită în biblioteca din sufragerie are trei elemente care îi personalizează prima pagină: data (12 aprilie 1985), semnatura mamei cu numele de domnișoară și un loc, al achiziționării, cel mai probabil. Coperta este respingătoare, un portret de blondă cu cărarea pe partea dreaptă ( are și ochi albaștri și o postură de top-model), alăturat unui prim-plan cu câteva margarete, pe fondul unui peisaj montan. Întotdeauna am fost de parere că o copertă ar trebui să îmbrățișeze ideea textului, fără a-l dezbrăca de substanță, întocmai brațelor deschise care îți lasă pieptul descoperit apropierii, cel puțin fizice. După primele pagini aflu că, de fapt, coperta e de o anticipare ucigașă de esențe și imprevizibil și poate instructorul meu auto are dreptate când afirma că "trebuie să încerc nordicii, sunt la modă acum'.