Vreau două statui mai mici!

     Și mai vreau să nu mă simt vinovată pentru că le vreau. Vreau încrederea că mi se cuvin, fără să cad în aroganță. Și vreau să mă simt confortabil chiar dacă sunt arogantă când mă gândesc că vreau două statui mai mici pentru că le merit!

     *

     La cursul de leadership pe care l-am început săptămâna trecută, speakerul motivațional ne-a împărtășit din secretele succesului său ( nu tocmai secret) și a tot insistat asupra ideii că a fost remarcat și propulsat în carieră pentru că își făcea bine treaba. Bun, toți tindem spre dezideratul acesta- să fim buni în ceea ce facem, de la implicarea în acțiuni de voluntariat, până la joburile care ne aspiră aspirațiile personale în sacul unui aspirator care le prafuiește cu lipsă de timp și motivație și le menține în așteptare după trecerea unor deadline-uri urgente, dar repetabile. "Dar dacă nu te remarcă nimeni?"- a venit firesc întrebarea din rândul audienței interesate de multiplicarea metodei. “Atunci e vina ta”, vine răspunsul prompt al celui din fața noastră, e vina ta că nu te faci remarcat."

Vama 2012- prima audiţie în Garajul Europa Fm!

     Pe 8 mai, în Garajul Europa Fm, formaţia Vama şi-a scos la înaintare pentru prima audiţie noul material 2012. Acest exerciţiu de sinceritate realizat în faţa a 40 de invitaţi, cei mai mulţi din sfera online-ului, nu a fost unul live, dar a fost substanţial în naturaleţe şi a mijlocit pentru două ore accesul la munca din spatele produsului proaspăt finalizat. Tudor Chirilă ne-a avertizat încă de la începutul întâlnirii să ne detaşăm de conceptul Vama Veche şi să dăm credit componenţei actuale, mai ales că membrii au reuşit să se apropie şi să se cunoască mai bine. Am aflat că piesele au avut denumiri temporare inedite ( "Copilul care aleargă către mare"- Run Run, "Post iubire"- Veselie) sau că materialul va fi tradus în engleză, în vederea difuzării şi pe alte posturi de radio.

Ei bine, gatesc!

     Am inceput anul 2012 cu diverse rezolutii, unele mai palpabile ca altele. Gatitul ocupa loc fruntas, nu mai stiu daca si in enumerarile listate, dar cu siguranta in impulsurile interioare.

     Debutul a fost ca o interventie chirurgicala asistata. Nu la 4, nici la 6 maini, o interventie solutionata asemenea nasterilor la domiciliu - coordonare telefonica plus ceva completari "via internet". 

     Se pare ca iarna aceasta, cu ninsori des cernute, cu un Bucuresti blocat din toate colturile si cu pachete saptamanale imposibil de trimis la destinatie, pe ruta provincie- capitala, a facut mai mult decat vaitat in gol, pe parcurul a 4 ani incheiati de studentie. A fost primul semn si primul context inspre bucatareala serioasa.

Pretexte de despartire

     “Capacitatea” de a complica lucrurile, farmecul “extraordinar” de a amana inevitabilul si “sacrificiul” excesiv de lacrimi par inscrise punctual in codul genetic al purtatoarelor de cromozomi XX, motiv pentru care, chiar si in momentul in care concluzionam ca o relatie nu ne mai satisface, tot ne e greu sa punem nordul pe harta si sa ii zicem in fata tipului “Nu merge. Mi-a parut bine, pa”. Asa ca, in virtutea altruismului care ne caracterizeaza, ne e mai usor sa determinam favorabil o decizie, decat sa o initiem si sa sfarsim prin a fi lupul cel rau.

     Ca sa putem dezbate pe seama pretextelor de despartire, e necesar sa definim din start elementele radiografiei panoramice ale acestui caz: el, ea, un dezechilibru sentimental si un conflict latent plutind deasupra. E clar ca una dintre jumatati pune gand rau relatiei, ba chiar celeilalte jumatati. Si e clar ca pretextele variaza in functie de gradul de evolutie al relatiei.

Oraşele mari fură bucuria lucrurilor mici

   Şi  realizez asta cam de fiecare dată când plec din micul meu oraş natal spre capitală. Şi oricât de mult îmi doresc, nu am mereu frecvenţele racordate înspre memorare de lungă durată.

   Oraşele mari fură bucuria razelor matinale de soare, intrate direct pe fereastra ta şi împrăştiate leneş pe pernă, fără a mai fi reflectate în geamurile blocului vecin, de 15 etaje. Oraşele mari blochează apusurile alene, în degradeuri de purpuriu şi portocaliu, din complexurile de clădiri rezidenţiale.

Iarta-mi visarea si trezeste-ma-Concert aniversar Vita de Vie

   Am tot amânat să scriu despre concertul pe care formația Vița de Vie l-a susținut la implinirea celor 15 ani de activitate muzicală. Și nu din lipsă de timp, motivație, interes sau cuvinte, ci din lipsă de stare. Nu mi-am găsit decât foarte târziu starea care să eticheteze momentul concertului susținut la Opera Națională București, pe 20 martie.
   Concertul  nu a fost nici bun, nici rău, ci extraordinar...de altfel. Nimic din ceea ce era obișnuit pentru fanii lui Despot nu a fost reluat în concert, în afara de, cel mai probabil, versurile melodiilor și felul în care membrii formației au ocupat spatiul scenic.  

Cat de greu e sa te dezbraci?

   Batma este din Irak. Nu ii ghicesti usor varsta, in spatele fondului de ten intins perfect pana sub barbie, a sprancenelor groase, dar simetric conturate si a ochilor creionati puternic cu negru. Capul ii este acoperit de o esarfa voluminoasa, cu model cu flori maro si violet. Pesemne ca are parul lung, strans intr-un coc proeminent. Nu i-ai ghici culoarea, daca de fiecare data cand si-ar schimba masca chirurgicala nu i-ar aluneca de pe ureche cateva suvite dezordonate, inchise la culoare, care sa-I accentueze si mai mult trasaturile fetei.

   Batma are putin peste 25 de ani, ghicind dupa durata rezidentiatului pe care il urmeaza in Romania. Printre colegele ei, se deosebeste de linistea cu care isi asteapta manopera pe care trebuie sa o realizeze pentru a-si atinge baremul necesar finalului de stagiu. Nu se ingramadeste peste alte colege, ba chiar le mai cedeaza si randul, daca situatia o impune.Priveste dintr-un colt al salii actele terapeutice desfasurate si intervine doar daca este solicitata. Altfel,nu se baga. Chiar si asa, atitudinea ei este departe de a-I trada eventualul dezinteres care ii mai incearca pe studenti, pe durata celor 4 ore neintrerupte.