duminică, 26 mai 2013

FITS- Eu de ce iubesc teatrul?

duminică, mai 26, 2013 Scris de Cristina 4 comentarii
     Îmi amintesc perfect prima piesa de teatru pe care nu am văzut-o. Nu știam exact ce înseamnă sau ce presupune desfășurarea sa, dar ideea părea fascinantă, asemenea tuturor lucrurilor necunoscute.

     Ei bine, eram în clasa a doua și doamna învățătoare propusese o excursie de o zi într-un orășel provincial, învecinat celui natal, lipsit, de asemenea, de orice mișcare teatrală (întocmai orașului de proveniență), trecut, însă, pe lista reprezentațiilor unei trupe de teatru de copii. Toate bune și entuziaste, până când îi comunic mamei data excursiei și dezamăgire! Mă trezesc din aiureala-mi visătoare caracteristică: data excursiei era fix ziua de consult lunar pentru tratamentul ortodontic pe care îl urmam în București, cu îndârjire și nu tocmai fericire de ceva timp, programat cu precizie cu o lună în urmă. Fără șanse de ajustare, adio, Scufițo! Bucuria mea de copil curios nu a învins totuși necesitatea tratamentului, deși această primă experiență, fie ea ratată, a fost un început.

marți, 7 mai 2013

Singurătatea mi-este grea...

marți, mai 07, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Pentru că:
...sunt dezordonată și "amprentez" tot spațiul care mi se dă cu obiecte personale. Mai mult- de fapt, 2 în 1, nu strâng după mine- probabil calea cea mai ușoară întru îndreptare ar fi ca imediat ce am luat un lucru de la locul lui întru folosire, acesta să se reîntoarcă în locul inițial imediat (cu litere mari, bolduit și trei semne de exclamație) după încetarea operațiunii, nicidecum lăsat să prindă rădăcini prin alte colțuri nefamiliare, până într-un alt moment, discutabil ca reper de timp.

...sunt aiurită și împrăștiată, cu probleme de memorie în curs de dezvoltare și deși îmi place să cred că am o perspectivă personală de ansamblu în dezordinea-mi caracteristică, reușesc să mă surprind singură tot mai des.

vineri, 3 mai 2013

Punând nordul pe hartă

vineri, mai 03, 2013 Scris de Cristina 1 comentariu
     Anul trecut, 1 aprilie mi-a adus cel mai bun adevăr: eram departe de sufocarea capitalistă și nu era nici o glumă în cât de mult și cât de bine mi-a priit Sibiul. Un schimb de experiență interuniversitară în certificate, cafele în Piața Mică, plimbări în împrejurimi și ninsoare de-o dimineață. Deși primavară în suflet în săptămâna aia minunată, nu am aruncat nici un rând pe Plaja cu gânduri.




     De 1 mai redescopeream stațiunea Costinești- murdară, stridentă și cam lăutărească pentru propriile-mi aprecieri, într-un grup de tineri pe care îi iubesc fără să fi avut nevoie de teste și contexte doveditoare. Dar eram pe plajă și totuși valurile au spălat toate stările momentului și gândurile s-au uscat la soare, deși mă intrigă și acum motivația de a merge la mare și în loc de plajă, alegi să te petreci în cluburi...bizare.