(Lipsa de) Autocontrol!

     Mi-am dezactivat contul personal de Facebook, nicidecum pentru prima oară în ultima vreme, din simpla lipsă de discipina și rigurozitate. Din lipsă de autocontrol.
     M-am surprins de mai multe ori în mijlocul a ceva important de făcut, cel mai adesea obligații cotidiene, pierzând timpul pe Facebook. Nici nu conștientizez exact când se taie firul, care e pasul dintre "fac ce am stabilit" și "să vad ce mai e nou", care e declicul mecanismului de delăsare și momentul când cedez impulusului de a renunța la dozarea efortului, alegând calea ușoară. Și dacă nu ar fi un an plin de provocări intelectuale, zău că nu m- aș crampona la nivelul acesta de desacralizarea timpul meu.
     Oricum, niște modificări de interfață ale site-ului (oarecum recente) expun, din punctul meu de vedere, activitatea oricărui utilizator neinspirat de mult. Astfel încât, eu, care nu-mi sunt din plăsmuire o persoană sociabilă, deschisă în a se include mai mult decât e necesar în sfera socializării neconvenționale, nu am făcut casă bună ( a se citi cont) cu "like and share and comment" decât în momente de rare exhibitionism. Iar aceste puține momente de activitate asudată nu și-au atins împlinirea țelului de întregire a pomelnicelor de cunoscuți recuperați din perioade imemoriale ale vieții, de perfectare a relațiilor deja existente, ca extensii naturale ale prieteniilor cu oameni situați mai nordic sau sudic, la o distanță variabilă de kilometri, preocupări sau naționalități. Prin urmare, neinteracționând direct, am consimțit un fel de bârfă direct de la sursă, vezi ce a mai făcut X sau Y, fără să-i iei pulsul la propriu. Și anul trecut aveam contul mort în perioada asta, l-am reactivat apoi, iar l-am băgat în moarte clinică, l-am scos din praf și tot așa. Am presentimentul că voi ceda într-o zi, că tentațiile îmi vor ispiti curiozitatea, oboseala, dorul, așa că nu-mi propun un interval strict de lipsă de activitate virtuală, ci doar "cât îmi e nevoie".

    
     Tot de autodisciplină, mai degrabă de lipsa ei, ține și conflictul meu latent cu mișcarea. Sau lipsa ei. Am toate mijloacele necesare scopului de împiedicat anchilozarea, dar sunt atât de statică, de leneșă și greu de motivat în ultimele sezoane, că nici eu nu mă mai recunosc. Atâta lipsă de energie, dar surplus de ...altele. Înfiorător și deprimant, noroc totuși că situația se ameliorează, de când cu Iulii și Denise online.
    Hai cu autocontrolul, zic!