La încă niște (mulți) ani împreună!

     Primul an de dat contur gândurilor pe plajă a trecut, prima postare prefigurându-se după ce cu două zile în urmă fusesem la mare pentru prima dată iarna. Era blândă și prietenoasă, departe de furia înghețată care a urmat apoi în ianuarie. Plaja era goală, dar plină de voci care țipau într-un colț cranian. Și am zis să le eliberez, să le pot expune Soarelui ori de cate ori ma bruiază a inspirație, dor, supărări sau bucurii. Ori de cate ori mă definesc.

    Am început scrierile într-o manieră personală. Prea amprentat.
    Apoi am schimbat registrul, înlocuind perspectiva anterioară cu abordări generale, cu topicuri primite. Ca de obicei, începutul de an a fost optimist, cu 2012 zâmbete propuse.
     Februarie a fost cu sesiune și cu puțin timp de gânduri.
     Martie a fost cu dor de casă și cu debut de recenzii teatrale. Am fost la Sibiu și mi-am vindecat apatiile în schimburi de experiențe, pentru a căror libertate nu mi-am găsit cuvintele. Și asa au rămas nepovestite, deși zâmbetele există.
     În luna următoare am țipat în gura mare că îmi bifez din lista de zâmbete și am mai dat cu subsemnata în dezbateri sexiste.


     Întâiul mai muncitoresc m-a prins la mare, fără descrieri la activ, dar a venit cu prima bucurie a apartenenței la blogosferă-prima audiție Vama și cu lipsa primei confirmări care să-mi certifice acel potențial, care avea nevoie de impulsuri și pulsa a doruri teatrale.
     Iunie a continuat obsesiile muzicale vechi și cu bilanțuri nefinalizate.
     Iulie a fost iar cu sesiune. Au urmat multe intersecții nesemnalizate sufletește, o nouă plimbare nerostită pe plaja gândurilor la Marea Neagră, doruri și frumusețe, acasă. Și tot în iulie m-am apucat de șofat cu minunatul Nea Rică.
     August a fost vacanță. Povești citite, vieți trăite, alte recenzii literare și 3 momente de reflecție în timpul concertului Lady Gaga în România. Tot atunci am dat proba de sunet a cuvântului în campania mea preferată, scriind despre voluntariat și despre bătrânețe activă. Au fost mai multe tentative de a scrie la comanda, dar am renunțat la ele pentru că pur și simplu nu și-au găsit calea spre succes. Eu mă pricep la sensuri, nu la (con)texte predefinite. Și din avântul cel mare, crezurile s-au cernut singure, din plăsmuiri personale anterioare.
    În octombrie am început sfârșitul, mi-am luat permisul și m-am reîntors la singurătațile orașului.
    Noiembrie a venit cu un flash de contabilitate, literaturi controversate și muzică de poezie.
    Decembrie e acum, cu atâtea motive, cât fulgii din ninsoare pentru a trai în prezent- lecția cea mai importantă pe care am desprins-o între rândurile de pe plajă.
    Cred că am reușit destul de mult SĂ FIU, așa cum îmi doream atunci, că mi-am însușit într-o mică doză consecvența pe care mi-o doream. M-am dezbrăcat de aparențe și învăț curajul asumării, într-o apropiere continuă de mine.
    Avantajul online-ului, chiar și la nivelul scăzut pe care îl practic eu, e că te aduce aproape de oameni frumoși, cu care altfel nu ai interacționa. Dar despre toți oamenii cu care m-am vizitat, urmează într-o leapșă primită de la Olivia.
    Îmi urmează un an greu, dar sunt perseverentă, ambițioasă și deja Plaja creste frumos.

    La încă niște (mulți) ani împreună!