luni, 30 ianuarie 2012

Poate fi teama de succes mai mare decat cea de esec?

luni, ianuarie 30, 2012 Scris de Cristina 2 comentarii
   Da, ce ne facem cu teama de succes?

   Cu totii ne temem de esec. Sau poate doar cei care am constientizat ridicolul situatiilor in care asteptarile (ne) sunt setate la frecvente mai inalte decat rezultatele. Sau momentele in care cei de pe marginea terenului de unde noi am ratat mingea victoriei ne culeg slabiciunile si le aplauda in ritmul galeriei de suporteri. Si ne zambesc poate cu superioritate, dar intotdeauna cu compasiune. La naiba cu compasiunea lor! Ne temem sa-i privim in ochi pe cei care au crezut in noi si tristetea e cumva prea rece pentru a mai simti incurajari "caldute". In momentele esecului, tacerile sunt cuprinzatoare. Si sensurile nepalpabile.

vineri, 20 ianuarie 2012

Cum iti alegi partenera/partenerul?

vineri, ianuarie 20, 2012 Scris de Cristina 2 comentarii
     De cand cu emanciparea femeilor si razboiul dus pentru egalitatea dintre sexe, este evident ca alegerea partenerului a devenit o initiativa bilaterala. Au apus vremurile in care vorbeam despre o vanatoare demarata de barbati, iar femeile, ca niste caprioare cu ochii umezi, asteptau sfioase ca templul inocentei lor sa fie asediat.

     In contextual actual, in care tendintele sociale ne vorbesc despre experimente, alternative si diversitate, iar sfatul general e sa nu refuzam cunoasterea (pe orice plan), ajungem la concluzia ca numarul partenerilor se vrea a fi ca experienta din CV: cu cat mai mare, cu atat mai bine. Nu stiu daca exista criterii standard, aseptice din punct de vedere al deziluziilor anterioare sau in valoare absoluta prin repetarea aplicabilitatii lor, dar cu siguranta ca alegerea partenerilor tine de moment, stare sau provocare. Si mai ales de arome. Si nu respecta totdeauna acelasi calapod. Cand ti se ia de prea multa menta, parca ai incerca si vanilie, prin urmare iti ajustezi realitatea si criteriile la care te raportezi pana atingi succesul si gustul deplin.

marți, 17 ianuarie 2012

Mofturile femeilor

marți, ianuarie 17, 2012 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Există. Şi ni le etalăm în viaţa de zi cu zi, uneori mai evident decât ceea ce ar putea fi catalogat de sexul tare ca “aere de domnişoare la menstruaţie”.
     Mofturile vin la pachet, de cele mai multe ori, ca accesorii ale relaţiilor sentimentale în care ne aruncăm zâmbind. Vin ca o nevoie de certitudine, se vor, prin satisfacerea lor, un mijloc de validare a personalităţii proprii şi de subjugare a celeilalte părţi implicate. “Dacă faci asta pentru mine, e evident că mă iubeşti,nu-i aşa, Iubi?”. Chiar dacă “asta” înseamnă să vedem în fiecare seară acelaşi gen de filme, nu neaparat lacrimogene, dar care mă încântă numai pe mine, să mergi cu mine de mânuţă la mama de trei ori pe lună sau să practicăm numai poziţiile care nu mă inhibă pe mine, din frustrări plictisitoare. Rămâne o categorie greu digerabilă cea a toanelor determinate de fluxuri hormonale. Nedigerabilă şi nediscutabilă, zic.

vineri, 13 ianuarie 2012

Bilant #1

vineri, ianuarie 13, 2012 Scris de Cristina 2 comentarii
  După nici jumătate de lună de când am pornit cu zâmbete impuse, într-o încercare rațională de recucerire personală, eșecul e pe plus. Nici nu mi s-au uscat bine tastele sub sudoarea îndârjeniei cu care degetele alergau haotic în tentația de a surprinde în întregime elanul prezumptiv al începutului de an, că acum le mânjesc de bilanțuri precoce și lipsite de elogii.
  Am răcit mai repede decât anticipasem eu că "Voi avea mai multă grijă de mine" se va concretiza. Și nici nu am găsit vreo doamnă ( sau vreun vraci) care să-mi îndepărteze îndoielile și lipsa de încredere o dată cu cuticulele de la mâna stângă. Critica vine în continuare la pachet cu personalitatea mea, așa că nu s-a dizolvat în neantul așteptărilor.

marți, 3 ianuarie 2012

miercuri, 28 decembrie 2011

Frustrările de azi, rezoluţiile de mâine

miercuri, decembrie 28, 2011 Scris de Cristina Niciun comentariu
  27 decembrie, 2011...a treia zi de Crăciun. La ţară, în grădina bunicilor, soarele prânzului topeşte zăpada, şi aşa puţină, şi anulează practic spiritul Crăciunului. Crăciunul s-a cam dus.
   Dimineaţa mi-a început târziu şi am gătit şi am dansat în bucătărie şi ziua a trecut cu papile gustative scăldate în aromă de mirodenii şi sos gros de smântână şi ciuperci. Cu un pahar de vin rose dulce, închinat mie, stând la poveşti cu mine şi cu bunica mea. Atât de adevărată vorba aia din popor că "cine nu are bătrâni să-şi cumpere". Ar mai trebui adăugată una în care cei care îi au să înveţe să se bucure de ei. Păcat că lumea actuală a oamenilor mari e prea ocupată să-şi dea timp şi înţelepciune să realizeze asta.
  Azi au fost momente de mici victorii personale.

vineri, 16 decembrie 2011

Culori şi suflete

vineri, decembrie 16, 2011 Scris de Cristina Niciun comentariu
  Am pictat azi cu Paul pe pânză. Eufemism pentru măzgălit acrilic delirant, haotic, abstract, absurd. Creativ.
  El simte altfel culorile şi viziunea. Are talent, momentan înăbuşit pe alocuri de stări depresive şi lipsă de vibraţii interioare. Eu am vrut doar să uit. Şi, fără să recunosc cu voce tare, să construiesc.
  Mi-a reproşat la un moment dat:
  - Ciudat stil ai, de a nu pune culorile în contact total unele cu altele!

joi, 15 decembrie 2011

Spiritul Crăciunului e într-o coajă de portocală

joi, decembrie 15, 2011 Scris de Cristina Niciun comentariu
  Sau în mai multe. Portocale.
  De când eram mică, am corelat parfumul Crăciunului cu aromă de portocale şi vin fiert. Intensitatea trăirilor curate, uimirea în faţa bradului împodobit, magia cadourilor, simplitatea relaţiilor familiale, parcă toate au rămas undeva, într-un trecut în care îmi aparţineam în procent mai mare.
  Acum, am conştiinta un pic murdară, regrete adunate, greşeli neasumate, zâmbete pierdute, frumuseţe neînţeleasă. Trăirile îmi tind şi spre superficial şi concret, uimirea se transformă în apăsare sufletească, iar magia cadourilor e înăbuşită de febra (fizică) a alergăturii prin magazine, a calculelor cu virgule în buget, a incapacităţii de a împlini material dorinţe şi aşteptări. Familia nu mai este completă, iar interacţiunea sentimentală s-a diminuat.

miercuri, 14 decembrie 2011

În loc de început, precizări

miercuri, decembrie 14, 2011 Scris de Cristina 1 comentariu
Nu sunt la prima tentativă de conturare în online. Nici la primul jurnal pe care uit să-l actualizez.
Nu mai sunt stăpână pe mine. Si pe puterea mea.
Nu mai am entuziasm şi strălucire in ochi. Uit să trăiesc în prezent.
Nu ştiu să fac alegeri, să îmi asum consecinţe. Nu ştiu cum să depăşesc momente, mai ales să mă bucur de ele în prezent.
Nu ştiu ce vreau.
Vreau să fiu lăsată SĂ FIU.
Am multe de învăţat.
Acesta e doar primul pas dintr-o lecţie de perseverenţă şi consecvenţă!
Bine ai venit în haosul meu, în care sper să-mi găsesc singură ordinea.