Un regret mai regretat ca altele

     Deasupra tuturor regretelor mici, de care mă lovesc inevitabil prin oglinzi sau amintiri, domnește unul foarte mare- regretul de a nu fi făcut un sport susținut. Poate tenis, poate înot, măcar handbal sau balet. În sfârșit, orice fel de activitate fizică.

     Regretul de a nu fi deprins rigurozitatea unei discipline ca stil de viață. Eu mă alint și mă plictisesc, nu neapărat în ordinea asta.

Mai multe gânduri...

13 lucruri pe care le evită oamenii puternici din punct de vedere mental

     De la Amy Morin citare, psihoterapeut și asistent social clinic, de pe facebook citire, putina spalare intru uniformizarea mintii, dar poate si un strop de modelarea temperamentelor, desi nu am fost niciodata o fana a textelor de genul "Cum sa.... in 10 pasi " si de ceva vreme nici macar a cartilor de autocunoastere:

     1. Nu pierd timpul compătimindu-se. N-ai să întâlnești oameni puternici mental care să se plângă de circumstanțele în care se găsesc sau să insiste asupra faptului că nu au fost tratați cum trebuie. Ei au învățat să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și rezultatele lor și au o înțelegere intrinsecă a faptului că, adesea, viața nu e corectă. Ei sunt capabili să iasă din situațiile dificile cu conștiință de sine și recunoștință pentru lecțiile învățate. Când o  situație se termină rău, ei răspund cu expresii cum ar fi "Ei, bine…" Sau poate, pur și simplu, "Mergem mai departe !"

     2. Nu-și cedează puterea. Oamenii puternici evită să ofere altora capacitatea de a-i face să se simtă inferiori sau prost. Ei înțeleg că sunt la control în ceea ce privește acțiunile și emoțiile lor. Ei știu că puterea lor stă în capacitatea de a-și gestiona modul în care răspund.

Mai multe gânduri...

E soare

Să-ți închidă porii dușului matinal, târziu, în lentoare și răsfăț.
Să-ți mângâie obrajii, printre ramurile de liliac scuturat, care umbrește balansoarul în care tu îți adormi temerile și-ți statornicești fuga de compromisuri. Același balansoar.
Să-ți începi ziua cu două vești bune și tot atâtea planuri grozave, ca ziua să devină și mai și.
Să-ți fie senin, ție și alor tăi. Glasul, gândul, zâmbetul.
Să fie liniște, sărbătoare și timpul parcă să stea, să cauți să nu-l mai măsori. Să nu fie tăcere.
Să fie echilibru si decizii inspirate. Și oamenii asemenea.
Să fie căldură si apropiere, să nu mai fie distanțe.
Să fie soare.

Mai multe gânduri...

Un moment de eternitate- Peștera Valea Cetății, Râșnov

     Peștera Valea Cetății este o atracție turistică nouă, situată între Cetatea Râșnov și Poiana Brașov, la 3, 5 km de Râșnov. Face parte din aria naturală protejată cu același nume, pe povârnișul vestic al Masivului Postăvaru.

     Formată în anul 1949 în urma unei explozii hidraulice și descoperită în 1954 de un grup de tineri din Râșnov, peștera este deschisă vizitării d-abia din anul 2010, după un proces lent de restaurare și amenajare. Din punct de vedere geologic, prezină pereți cu scurgeri de calcit, tavan cu stalactite și planșeu stalagmitic, cu grosimi de 10-40 cm.  Apa infiltrată în cavitatea peșterii se dispune în toată rețeaua de galerii, coroziunea ducând la lărgirea spațiilor acestora.

Mai multe gânduri...

Din nou, despre Festivalul International de Teatru de la Sibiu

     Nu am nicio amintire legata de Festivalul International de Teatru de la Sibiu, nici de la fata locului, nici macar de la televizor, pentru ca nu mai practic acest sport de ceva timp.

     Totusi, de FITS am auzit din mediul online, de pe vremea cand Ruxa era community manager. Se intampla in 2011. Jurnalul ei de festival era atat de expresiv si instigator la facut bagaje, dar eu eram tot studenta si tot inradacinata in prioritati universitare. Atunci mi-am facut o idee cu ce se mananca cultura disecata in spectacole de teatru si dans si concerte sau manifestari stradale. Programul, atmosfera, dar mai ales oamenii si magia din jurul lor. Invidiam satisfactia celor prezenti si ma documentam despre numele si momentele care pareau cele mai atractive din festival, dar doar din anul urmator am incercat sa fiu parte din beneficiarii directi ai festivalului, profitand de oferta Cristinei Bazavan, care cauta corespondent pentru relatari din Sibiu: Cultura face diferenta. Nu a fost sa fie.

Mai multe gânduri...

"In the mood for Prokofiev" sau invitatie la simtit frumos

     Pe violonistul Alexandru Tomescu l-am vazut jucandu-se cu Stradivariusul la Sala Radio, in Bucuresti, sub bagheta dirijorului Gerd Schaller. Si a fost o seara armonioasa, la mijlocul lui noiembrie 2012. Nimic deosebit, ca doar capitala musteste de evenimente culturale, de care sa te tot bucuri.
     Bucuria este, insa, mult mai mare cand nu mai locuiesti in Bucuresti si afli ca se intampla evenimente si in universul tau, cand traiesti senzatia ca in provincie activitatile culturale se subtiaza, intocmai stratului de ozon. Mai mult decat o impresie, simti realitatea pe plictiseala ta!

Mai multe gânduri...

Pasiune pentru natura, la Muzeul de Istorie Naturala din Sibiu

     Sunt locuri in Sibiu care imi par ca nu se bucura de suficienta apreciere a calatorului dornic de cunoastere si de luat acasa o farama de Ardeal. Un exemplu este Muzeul de Istorie Naturala, parte a Muzeului National Brukenthal, alaturi de Biblioteca Brukenthal, Galeriile de Arta Europeana, Romaneasca si Contemporana, Muzeul de Vanatoare, cel de Istorie si cel de Istoria Farmaciei.

Mai multe gânduri...

Hotul de cuvinte, Markus Zusak

     sau Cum sa dai cuiva o bucatica de cer?
     ***
     Germania sub conducerea lui Hitler. Nazisti, comunism si evrei.
     Si Liesel Meminger, traindu-si copilaria cu bucuriile aferente, dar mai ales cu drama mortii fratelui mai mic, a disparitiei mamei sale si mutarea la parintii adoptivi, Rosa si Hans, femeia cu parul de elastic si barbatul cu ochii de argint. 
     O perspectiva narativa inedita, dar structura liniara.
     Scurte lectii de germana, nu neaparat cele mai educative: saumensch ori saukerl ori arschloch, Alles ist scheisse!

Mai multe gânduri...

Cum mai stau cu fericirea? #100happydays

     E drept ca nu m-am tinut de treaba asta prin care am incercat sa cumulez 100 de zile fericite. Sau macar 100 de bucurii consecutive, chiar din zile nu tocmai asa. Nimic nou, consecventa nu e punctul meu forte! :)
     Nu a fost , cu siguranta, lipsa timpului, dar, in mare parte, a fost lipsa conexiunilor. Putin impusa de "coma" telefonului care zace in service, putin voita prin constientizarea excesului de TIM nenecesar.
     Cumva, e cum zice baiatul asta:

Mai multe gânduri...

Sibiul in festival, 6-15 iunie 2014

     La Festivalul International de Teatru Sibiu imi doresc sa ajung de cand eram tot studenta si colocviile si apropierea sesiunii de vara umbreau orice alta optiune, fie ea culturala, in topul prioritatilor.
     Nu a fost sa se intample pana acum, nici anul trecut, nici acum doi ani. Bine, rememorarea asta vine din consemne blogosferice, ce bine! Cine isi mai aminteste ce dorinte or fi fost inainte?

Mai multe gânduri...