duminică, 15 decembrie 2013

La încă niște (mulți) ani împreună!- 2013

duminică, decembrie 15, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Păstrez tradiția lui 2012. Vreau să nu uit. Să mă citesc mai des.
Am început anul cu o listă punctuală de dorințe. A fost cumva bine, cu multă determinare, dar și rău și degeaba pentru că am pierdut din vedere doza de imprevizibil pe care ne-o cadorisește viața.

În vacanța de iarnă am citit și am făcut maraton de filme de vacanță, alte cărți cu parabole incluse și alte filme cu mesaj și la-nceput de școală. Începutul lui ianuarie mi-a oferit ce (n-)am mai făcut în ultimul timp, Cel mai dorit part-time. Și importante lecții, postsesiune de iarnă.


Lucrurile, așa cum sunt

duminică, decembrie 15, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
La nici o luna batută de practică stomatologică, prima lecție învațată la jobul full time cu responsabilități și satisfacții aproape parafate este o lozinca de o simplitate copleșitoare:" Ia lucrurile așa cum sunt".

Nu putem ajuta toți oamenii care au nevoie de salvare, darămite toți dinții. Dar eu încerc.
Și când pacienții intră în cabinet, cei mai mulți în urgențe, însemnând dureri pentru ei și regrete pentru mine, mă apucă așa un impuls de a-i scutura bine și de a le ține predici despre una și alta, chestiuni de prevenție și mentenanță sau de viață, în general. Pentru că mă pricep să vorbesc din cărți.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Relativitate

sâmbătă, decembrie 07, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Daca Binele si Raul ar fi niste substante puse in cantitati egale in 2 eprubete, chimistii ar cauta indelung sa le inteleaga compozitia. De ce, punand doar o picatura de Rau peste intregul continut de Bine, calitatea acestuia din urma este compromisa, anulata fundamental si de ce, adaugand doar un strop de Bine peste Rau, acesta nu este anihilat, ci poate doar putin diluat, insuficient totusi pentru a-si pierde conotatiile negative?
Sursa foto

joi, 5 decembrie 2013

Wishlist

joi, decembrie 05, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Punctual, îmi doresc lecții de dans, pantofi de alergat, minte organizată, doruri ușoare, șosete colorate, confruntări constructive, agitație liniștită, unghii pătrate.
     Dar nu am fost cuminte anul ăsta, știu, regret și îmi asum lecțiile învățate, așa că mâine îmi cumpăr singură ciorapi.

luni, 18 noiembrie 2013

The counselor -2013

luni, noiembrie 18, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     The Counselor, în regia lui Ridley Scott, confirmă zicala potrivit căreia la filmele cu distribuție cel puțin atrăgătoare să nu te duci cu așteptări prea mari, că nu se știe de unde sare iepurele dezamăgirii. Michael Fassbender, Penelope Cruz, Cameron Diaz, Javier Bardem și Brad Pitt ar fi fost garanția unui succes cinematografic, dacă scenariul (scris de Cormac McCarth) ar fi avut coerență, dacă și-ar fi propus să demonstreze ceva între punctul inițial al filmului și deznodământ. Altfel, rămâne doar o înșiruire de momente succesive, cu replici care se vor prea profunde pentru subțirimea calitativă a poveștii.
   

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Cristina,

sâmbătă, noiembrie 16, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Când vei reciti aceste rânduri, jocul va fi terminat. Și vei primi confirmarea direcției pe care să mergi, deși nu cu inima deschisă, cu mintea împăcată. Doar tu știi ce război ai avut cu tine, câtă muncă de lămurire și câtă răzvrătire dospită, fără să găsești cui să o arunci. Fără să fie nimeni vinovat.

     Ai trecut un test de perseverență, felicitări. Și ai făcut și câțiva pași pe treptele răbdării, nemaipomenit! Asta e important mai ales pentru tine, față de tine. Ai grijă cum lucrezi la asta pe viitor.

     Dar ai uitat că ești cea mai importantă persoană din viața ta și în momente de vulnerabilitate, ai luat decizii ciudate, influențată fiind de aparențe. Erai o persoană puternică, dar acum ai ales varianta ușoară a răsfățului și nu ai luptat până la capăt, de oboseală. Ai renunțat de tot la un proiect, când, în paralel, ai dat tot ce ai avut mai bun într-altul, când știi bine că ele se puteau lua de mână atât de frumos. Și știu că nu ai ce să-ți reproșezi, amintește-ți și tu asta.
     Într-adevăr, nu e vorba de scuze, leucemia Andreei e o realitate diferită, consumatoare de energii, cea a ultimelor luni. Nu trebuie să dai explicații nimănui, doar tu știi cum au stat lucrurile. Și da, stim aman2 că poți mai mult, știm amân2 că o vei dovedi.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Câini, domnișoare și menstruație

sâmbătă, noiembrie 02, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Marcând trecerea timpului prin vizionări de filme, trebuie consemnate următoarele:

1. Câinele japonez (lungmetraj de Tudor Cristian Jurgiu, Cu Victor Rebenciuc și Șerban Pavlu)
Și dacă s-a vorbit de paralelismul cu Moromeții, trebuie precizat ca diferență că aici "timpul are răbdare". Iar Victor Rebenciuc face o bună parte din scenariu un one man-show pe îndelete, inclus într-o construcție atipică, fără intrigi prezente, dar cu confruntări cu deznodământ la fel de lin.


                                    Trailer youtube


marți, 29 octombrie 2013

Fostă iubită de duminică, viitoare femeie aproape perfectă și ridicolul eliberator

marți, octombrie 29, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Titlul de față reunește, două într-unul, titlurile unor capitole din "Poveștile unei inimi", scrisă de Diana- Florina Cosmin, cu o mențiune asupra căreia revin. Mai exact, povestea 4 si povestea 9.
     Da, și eu "de când mă știu, am trăit cu frica acută de a mă face de râs". De aici, o grămadă de sisteme de protecție, autocenzuri și de cele mai multe ori, păreri de rău că nu îmi asum riscul expunerii și al comunicării mai la subiect. Și mi-ar prinde bine să urmeze și la mine o vizită la H&M, o pereche de urechi de iepuraș si râs, mult, cu poftă. Și nu neapărat ca protest sentimental, ci mai degrabă drept consemn al răzvrătirii personale. Partea următoare nu se aplică, deși nu ar strica. Work in progress, deci:"Timpul mi-a disciplinat răbdarea".

miercuri, 16 octombrie 2013

Ierarhizarea dorințelor

miercuri, octombrie 16, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Acum o lună am dat peste un training din categoria celor foarte mișto, care nu au tangență profesională cu aria mea de interes, la care îmi propusesem să mă înscriu. Se desfășura undeva departe, pe cât de cețos și rece, pe atât de atrăgător și de topitor de limite. Undeva din categoria "să punem nordul pe hartă", ce să mai, o adevărată provocare.

La început, a fost un zâmbet, un vierme de dorință și multă fantezie despre cum ar fi să. Și învăluirea rațiunii și pauze cu proiecții mentale și salivări sufletești. Și am zis să mai amân momentul înscrierii, să las motivația să mă pătrundă cât mai convingător pentru o aplicație grozavă.

miercuri, 28 august 2013