Deși destinația de deconectare virtuală mi-este o plajă cu gânduri tolănite la Soare, cam dintotdeauna am preferat muntele și metafora ascensiunii, transpusă în viziuni personale. În consecință, turismul real se întâmplă mai mereu în bocanci și cu rucsac în spate, de prea puține ori în costum de baie și geantă de plajă. Cred că muntele te expune mai mult decât incită o plajă de nudism, etalează din conținut în special în orânduiri interioare și provoacă la dezbrăcat metaforic, mult mai solicitant decât aruncatul sutienului pentru plajă topless în vremuri fierbinți.
Muntele îți arbitrează în parametri obiectivi competiția în care participi umăr la umăr cu tine, te aduce față în față cu aspirații și limite, cu provocări și riscuri, libertate și eșecuri, renunțări, victorii personale și lectii de fair-play. Munții îți aduc viziunea.
