marți, 30 septembrie 2014

Un moment (III)- Despre noi, cei care suntem

marți, septembrie 30, 2014 Scris de Cristina 4 comentarii
     Intru în bancă și întreb portarul care e ghișeul pentru schimb valutar, neștiind direcția și organizarea locului.
     -Domnișoară, mă reține el după ce-mi indică locul, acum schimbul e foarte neavantajos, vino mâine de dimineață și ai curs bun, acum chiar nu e de cumpărat!
     Rămân pe loc, suspendată în contemplare față de reacția lui 3 secunde, apoi ies în trotuar să dau un telefon, să mă asigur de necesitatea operațiunii care tocmai îmi fusese descurajată. Primesc confirmarea, reintru în instituție, portarul ridică o sprânceană către mine. Pășesc curajoasă spre ghișeul cu operațiuni de schimb valutar, spun cu avânt ce vreau. Funcționarul, altă surpriză.
     -La ora asta, schimbul este foarte prost. Pierdeți mult, eu vă spun. Veniți mâine după 9 și găsiți schimb bun, noi îl modificăm zilnic după ora 3, e neavantajos.

joi, 25 septembrie 2014

Un tren, un dor

joi, septembrie 25, 2014 Scris de Pătrățel Niciun comentariu
     Locuiesc într-un apartament închiriat, lângă liniile de cale ferată, în jumătatea orașului considerată mai puțin bună. Deși departe de gară, le aud și le văd și pot ține astfel suficient de clar evidența trenurilor.

     Le văd de pe geamul sufrageriei, când stau la birou. Același birou care-mi amintește condiția de artist ratat și de care nu ma îndur să scap pentru că e ca și cum aș renega o bucată din trupul meu. De pe geamul balconului, singurul spațiu alocat viciilor, unde-mi fumez așteptarea în lipsa ei, în mici împreunări de buze la distanță de umerii și fruntea și gâtul și toată anatomia corpului ei. Din fața blocului meu și a celor vecine, pe unde-mi port pașii, în căutare de nuci verzi și nici eu nu mai știu ce. Trăiesc un singur anotimp de cand m-am mutat aici, e toamnă continuă.

     Le văd cum trec, fracțiuni de secundă, prin fața mea. Ca oamenii prin viețile altora. Le aud în viteză, unele mai grăbite, altele mai leneșe, introvertite sau duduind aproape vulcanic, de parcă n-ar ajunge toate la aceeași destinație, întocmai nouă.. În culori vesele sau monocrome, locomotive solitare sau vagoane numeroase, marfare sau personale, cu coridoare împânzite de curioși care admiră periferia orașului de câmpie sau cu capace uriașe, cu contururi rotunjite sau, din contră, cu colțuri. Asemenea caracterelor noastre.

     Rămân tot timpul cu privirea țintuită după ele. Mi-e dor de trenurile pe care nu le mai cuprind cu vederea ca de oamenii pierduți.

     -Să nu-ți pară rău după trenuri, îmi mai zice ea când îmi ghicește tristetea din ochi. Și nici după mine, știi cum e vorba aia...

     Și mie îmi pare rău, deși ea-mi șoptește mereu" Ai grijă să nu te pierzi pe tine".

     Și ea nu știe și o privesc așa, îndrăgostit cum sunt, surprins până la intrigare de cât de frumoasă e ea și lumea întreagă, dacă nu ar fi atâta durere. Și toate trenurile astea care îmi poartă dorurile, fără să aibă urmă de regret.

joi, 11 septembrie 2014

joi, 31 iulie 2014

Cum am fost cetățean responsabil!

joi, iulie 31, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Serviciile lucrează. Încet, dar se mișcă, spre surprinderea mea.
     Astfel că, apelând telefonic serviciul de protecție a consumatorului acum vreo 3 săptămâni, pentru a sesiza întâmplarea asta, mi s-a dat o adresă de mail unde să-mi povestesc of-ul. Mi s-a părut suspect, nu mă așteptam la atâta deschidere în serviciile publice. În sfârșit, am scris mail-ul cu pricina, detaliat și amprentat cu frustrarea omului ajuns la saturație și i-am dat send.
     Și a urmat așteptarea, ca în toate situațiile cu răspunsuri importante. În prima săpămână, nu s-a întâmplat nimic. Nici un răspuns, nici în scris, nici telefonic. Am dat resend, sperând că situația devine vizibilă în vizorul cui trebuie. Și a urmat,o săptămână mai târziu, un telefon matinal, într-o luni care a urmat unui weekend cu nunți și nesomn și o voce faină de domniță care mă informează că este de la departamentul financiar al firmei împotriva căreia am depus reclamație, că au fost contactați de oficiul de protecție a consumatorilor și că mă așteaptă la sediul lor pentru a-mi înapoia contravaloarea biletului de călătorie.

vineri, 25 iulie 2014

Punct. Și de la capăt.

vineri, iulie 25, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Prima zi a fost într-o marți, vineri este ultima.
     Atunci era mijloc de noiembrie, acum sfârșit de iulie. Prima dată s-a întâmplat sus, în stânga, ultima tot stânga, dar jos. La început fată, ultimul băiat.
     Și au fost atâtea zile în care am simțit că merit statui înșirate pe aleea din față și nopțile cu insomnii. Și manopere uzuale și cazurile cu intervenții. Și glumele de profil și satisfacția asemenea. Și dezamăgirile măsurate în depărtare de perfecțiune și recunoștința întoarsă înapoi. Și zilele cu întâlniri și cele cu neprevăzut. Și necunoscuți întipăriți familiar în numere, gesturi calde și palpitații, zâmbete cunoscute și temeri, preconcepții și generalități, uneori familiile întregi.

miercuri, 23 iulie 2014

Trece timpul

miercuri, iulie 23, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
Si numai maine nu-i poimaine.
Trece timpul, fara graba in adierea vantului printre exponatele colorate, cu maneci largi si preturi stramte, scoase demonstrativ in fata magazinelor de mana a doua. In dreptul lor, un batran violonist stangaci omeneste din pomana primita un cersetor trist si ponisit. Lumina soarelui se revarsa peste firescul momentului si nimic nu grabeste apusul, printre etajele blocurilor inradacinate in beton.

miercuri, 16 iulie 2014

Hai la munte, in Muntii Retezat!

miercuri, iulie 16, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Cu mintea la Plaja cu ganduri si muntii cu provocari si cu dor de " Climbing mountains outside is climbing mountains inside", invitatia la Festivalul "Drumetii montane" imi pica asemenea razelor de soare intr-o zi cu nori. Adica, pe suflet. In primul weekend din august, asociatia Drumuri montane & grupul Jnepenii va face program in Complexul Turistic Cheile Butii, Hunedoara, din Muntii Retezat. Cazare in conditii de lux, la mii de stele, in corturi sau alegand alternative in complexul anterior mentionat.

joi, 10 iulie 2014

Cum era sa fiu cetatean responsabil si aproape (nu) mi-a iesit

joi, iulie 10, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Fiind date doua puncte, orase apropiate de provincie, sa se calculeze cati nervi iti poti face la parcurgerea distantei dintre ele, folosind transportul in comun.
     Se intampla urmatoarele: la capat de linie ma sui intr-un microbuz, motocar regional, ocup un loc si astept plecarea. E si aici o strategie, nu poti sa stai jos decat daca mergi toata ruta, altfel, stai in picioare, lasand scaunele libere pentru pasagerii mai "plimbareti". Inainte de plecare, "un sef" de-al soferului vine si ia banii pentru bilete. Bilete pe care nimeni nu le primeste. Prin sef intelegandu-se un individ care tine inventarul banilor incasati la fiecare plecare a masinilor din statie. Apare si soferul si, in sfarsit, plecam. Noroc cu programul fix, nu cu asteptarea ocuparii tuturor locurilor.

miercuri, 9 iulie 2014

De 9 iulie

miercuri, iulie 09, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Timpul trece şi azi s-a împlinit un an. Am reluat în gând şi un 14 martie şi alte intervale succesive. În tăcere, speranţă şi recunoştinţă pentru prezent.
     Tu îmi mulţumeşti mie în repetate rânduri, nejustificat, pentru firesc. Eu îţi mulţumesc, poate insuficient glăsuit, pentru lecţiile constante pe care mi le arăţi. De optimism, credinţă, sinceritate. E aceeaşi situaţie din "tinereţe", când ieşeam undeva şi molipseai pe toată lumea din jurul tău cu energie şi poftă de viaţă şi toţi ochii erau pe tine. Doar alt context.

     Da, ai căzut azi, la propriu. Şi te-am ridicat. Ce palpabil se concretizează metaforele uneori, întinzi mâna şi vezi. M-ai speriat tare astăzi, la fel cum m-am bucurat ieri pentru "expediţiile" noastre. Şi ai primit celule si inimi şi asigurarea că lucrurile vor rămâne la fel. Cu siguranţă nerostit, cu certitudine asumat. Să simţi şi să crezi.
     Azi, de 9 iulie. Şi în fiecare zi.

marți, 8 iulie 2014

La răscruce de alegeri

marți, iulie 08, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Era căldură și, totuși, frunzele ghivecelor colorate înșirate în curtea de la țară foșneau ușor.
     Stăteam și știam că e așteptarea dinaintea plecării, frământarea dinaintea exuberanței. Calmul de dinaintea agitației.
     Am închis ochii doar ca să văd ce nu mi se mai plimbă în fața ochilor, nu mai spunem nimic, pentru că vorbesc planurile pentru noi.
     *
     Dă muzica tare, inspiră și expiră adânc, fă-ți bagajele și hai!
     Împachetează răbdare și entuziasm și încrucișează două degete pentru norocul de a regăsi lucrurile așa cum le-ai lăsat și oameni câți. Să nu ratezi momente, să nu regreți clipe.
     *
     Am pus nordul pe hartă, de acum și vestul!