joi, 31 iulie 2014

Cum am fost cetățean responsabil!

joi, iulie 31, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Serviciile lucrează. Încet, dar se mișcă, spre surprinderea mea.
     Astfel că, apelând telefonic serviciul de protecție a consumatorului acum vreo 3 săptămâni, pentru a sesiza întâmplarea asta, mi s-a dat o adresă de mail unde să-mi povestesc of-ul. Mi s-a părut suspect, nu mă așteptam la atâta deschidere în serviciile publice. În sfârșit, am scris mail-ul cu pricina, detaliat și amprentat cu frustrarea omului ajuns la saturație și i-am dat send.
     Și a urmat așteptarea, ca în toate situațiile cu răspunsuri importante. În prima săpămână, nu s-a întâmplat nimic. Nici un răspuns, nici în scris, nici telefonic. Am dat resend, sperând că situația devine vizibilă în vizorul cui trebuie. Și a urmat,o săptămână mai târziu, un telefon matinal, într-o luni care a urmat unui weekend cu nunți și nesomn și o voce faină de domniță care mă informează că este de la departamentul financiar al firmei împotriva căreia am depus reclamație, că au fost contactați de oficiul de protecție a consumatorilor și că mă așteaptă la sediul lor pentru a-mi înapoia contravaloarea biletului de călătorie.

vineri, 25 iulie 2014

Punct. Și de la capăt.

vineri, iulie 25, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Prima zi a fost într-o marți, vineri este ultima.
     Atunci era mijloc de noiembrie, acum sfârșit de iulie. Prima dată s-a întâmplat sus, în stânga, ultima tot stânga, dar jos. La început fată, ultimul băiat.
     Și au fost atâtea zile în care am simțit că merit statui înșirate pe aleea din față și nopțile cu insomnii. Și manopere uzuale și cazurile cu intervenții. Și glumele de profil și satisfacția asemenea. Și dezamăgirile măsurate în depărtare de perfecțiune și recunoștința întoarsă înapoi. Și zilele cu întâlniri și cele cu neprevăzut. Și necunoscuți întipăriți familiar în numere, gesturi calde și palpitații, zâmbete cunoscute și temeri, preconcepții și generalități, uneori familiile întregi.

miercuri, 23 iulie 2014

Trece timpul

miercuri, iulie 23, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
Si numai maine nu-i poimaine.
Trece timpul, fara graba in adierea vantului printre exponatele colorate, cu maneci largi si preturi stramte, scoase demonstrativ in fata magazinelor de mana a doua. In dreptul lor, un batran violonist stangaci omeneste din pomana primita un cersetor trist si ponisit. Lumina soarelui se revarsa peste firescul momentului si nimic nu grabeste apusul, printre etajele blocurilor inradacinate in beton.

miercuri, 16 iulie 2014

Hai la munte, in Muntii Retezat!

miercuri, iulie 16, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Cu mintea la Plaja cu ganduri si muntii cu provocari si cu dor de " Climbing mountains outside is climbing mountains inside", invitatia la Festivalul "Drumetii montane" imi pica asemenea razelor de soare intr-o zi cu nori. Adica, pe suflet. In primul weekend din august, asociatia Drumuri montane & grupul Jnepenii va face program in Complexul Turistic Cheile Butii, Hunedoara, din Muntii Retezat. Cazare in conditii de lux, la mii de stele, in corturi sau alegand alternative in complexul anterior mentionat.

joi, 10 iulie 2014

Cum era sa fiu cetatean responsabil si aproape (nu) mi-a iesit

joi, iulie 10, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Fiind date doua puncte, orase apropiate de provincie, sa se calculeze cati nervi iti poti face la parcurgerea distantei dintre ele, folosind transportul in comun.
     Se intampla urmatoarele: la capat de linie ma sui intr-un microbuz, motocar regional, ocup un loc si astept plecarea. E si aici o strategie, nu poti sa stai jos decat daca mergi toata ruta, altfel, stai in picioare, lasand scaunele libere pentru pasagerii mai "plimbareti". Inainte de plecare, "un sef" de-al soferului vine si ia banii pentru bilete. Bilete pe care nimeni nu le primeste. Prin sef intelegandu-se un individ care tine inventarul banilor incasati la fiecare plecare a masinilor din statie. Apare si soferul si, in sfarsit, plecam. Noroc cu programul fix, nu cu asteptarea ocuparii tuturor locurilor.

miercuri, 9 iulie 2014

De 9 iulie

miercuri, iulie 09, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Timpul trece şi azi s-a împlinit un an. Am reluat în gând şi un 14 martie şi alte intervale succesive. În tăcere, speranţă şi recunoştinţă pentru prezent.
     Tu îmi mulţumeşti mie în repetate rânduri, nejustificat, pentru firesc. Eu îţi mulţumesc, poate insuficient glăsuit, pentru lecţiile constante pe care mi le arăţi. De optimism, credinţă, sinceritate. E aceeaşi situaţie din "tinereţe", când ieşeam undeva şi molipseai pe toată lumea din jurul tău cu energie şi poftă de viaţă şi toţi ochii erau pe tine. Doar alt context.

     Da, ai căzut azi, la propriu. Şi te-am ridicat. Ce palpabil se concretizează metaforele uneori, întinzi mâna şi vezi. M-ai speriat tare astăzi, la fel cum m-am bucurat ieri pentru "expediţiile" noastre. Şi ai primit celule si inimi şi asigurarea că lucrurile vor rămâne la fel. Cu siguranţă nerostit, cu certitudine asumat. Să simţi şi să crezi.
     Azi, de 9 iulie. Şi în fiecare zi.

marți, 8 iulie 2014

La răscruce de alegeri

marți, iulie 08, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Era căldură și, totuși, frunzele ghivecelor colorate înșirate în curtea de la țară foșneau ușor.
     Stăteam și știam că e așteptarea dinaintea plecării, frământarea dinaintea exuberanței. Calmul de dinaintea agitației.
     Am închis ochii doar ca să văd ce nu mi se mai plimbă în fața ochilor, nu mai spunem nimic, pentru că vorbesc planurile pentru noi.
     *
     Dă muzica tare, inspiră și expiră adânc, fă-ți bagajele și hai!
     Împachetează răbdare și entuziasm și încrucișează două degete pentru norocul de a regăsi lucrurile așa cum le-ai lăsat și oameni câți. Să nu ratezi momente, să nu regreți clipe.
     *
     Am pus nordul pe hartă, de acum și vestul!



vineri, 20 iunie 2014

Niciodată nu e prea târziu...

vineri, iunie 20, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
...să miroasă  în casă a căldură de lemne arse în sobă, chit că-i jumatatea lui iunie.
...să mănânci o burtă de cireșe apoase și sparte de grauri, din pomii copilăriei, chit că la Lidl se găseau caserole ireproșabile.
...sa numeri bălțile după ploaie și să te stropești pueril, conștient fiind de riscuri, cauze, bucăți de medicină.
... să alergi prin iarba necosită, doar așa, din impulsul palpabilului de a lăsa urme, chit că vei îngreuna o muncă.
...să-i arăți bunicii poze pe Facebook, fără să ridici probleme de conectivitate și securitate.
Niciodată nu e prea târziu pentru verde crud dincolo de laptop, pentru cabinet închis conform programului și călătorii, multe călătorii. Niciodată nu e prea târziu pentru planuri, inclusiv pentru somn mai mult si vise asemenea.
Și nici pentru (la) fix.

joi, 19 iunie 2014

Amintiri din alta viata

joi, iunie 19, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Acum multa vreme, ea prinde autocarul pe ultima suta de metri, pe un traseu care nu-i este uzual. Plateste biletul si ocupa singurul loc ramas liber. Langa el. Se facea comoda pentru  calatoria care avea sa dureze putin sub doua ore, cand el, cu laptopul deja pe genunchi, o intreaba daca vrea sa se uite cu el la un film. Nu avea casti. Ea accepta cu spontaneitate, el zambeste complice.

     Filmul ruleaza anevoios intre statiile numeroase, constituind tot atatea roiuri de intrebari si raspunsuri, avalanse de curiozitati si zambete. Totusi, niciunul dintre pasageri nu se plange de context. Pana la urma, ce sa fie mai enervant: coloana sonora a unei comedii romantice presarate cu situatii stupide sau dialogul entuziast a doi adolescenti amuzati de sincronizare? Ea e genul de adolescenta stearsa, care se remarca prin banalitate ascutita. Fara sa stie cum, un tip o convinsese cu ceva timp in urma ca are ceva special, nici ea nu stia prea bine despre ce anume era vorba, dar miza pe aceasta descoperire interioara ori de cate ori se gandea la cum o catalogau altii, la impactul pe care il lasa asupra celorlalti primul contact. Si desi nemultumita de concluzii, zambea cu superioritate. El era un pusti vorbaret, dornic sa descopere nedescoperitul intr-o mana de fata si mai ales sa o convinga pe ea de asta.

miercuri, 18 iunie 2014