O poză mentală

Cu o plimbare de duminică pe o stradă paralelă unui parc cu lac, între două stații de autobuz dinspre oriunde și către orice. De fapt, un moment între drumurile către spital.

Cu un telefon primit cu mirare, al doilea chiar, în interval atât de scurt, după pauze în conversație, oferte de ajutor primite și refuzate și lipsă de asumare directă a propunerii. A rugăminții, mai exact.

Cu soare în tălpi de la asfaltul reflectând temperatura verii. Și senin în suflet pentru realizările personale. Și pentru oportunitatea căreia doar eu îi pot trasa coordonatele dorite.

Cu o prietenie de multe zâmbete așteptându-mă la jumătatea drumului. Și energie pentru toate lucrurile bune pe care le dai mai departe, pentru toate bucuriile pe care le faci pentru că poți și vrei. Și pentru egoismul personal al satisfacției care se întorce la tine.

Cu dragoste pentru oamenii care mi-au fost și îmi sunt. Și renunțare la nevoia de statui.

Cu entuziasm. Și ofuri. Și dureri și iar planuri.

Mai multe gânduri...

Povesti de dragoste la prima vedere

"Cel ce nu moare din iubirea sa nici nu poate sa o traiasca".

*
"Ma privea linistita, cu un fel de adoratie suficienta siesi pe care m-am surprins invidiind-o.Si nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc ca eu n-o sa pot niciodata privi pe cineva in felul acesta."

"Aripile la care renuntasem ma dureau cum ii dor pe ciungi picioarele pe care nu le mai au."

*
"Am expirat. Eram sigur ca o sa faca asa" Eram specialist in pariurile cu viata. Numai ca pana acum mizam intotdeauna pe rezultatul rau. Si intotdeauna castigam. Era prima data ca schimbasem miza."

"Niciodata nu fusesem atat de nefericit ca acum, cand gasisem fericirea. Sunt dureri atat de mari, incat nu le incredintezi nimanui in lume si nici zeilor. Si nici tie, desi te bantuie, ca furiile, zi si noapte."

Mai multe gânduri...

FITS- Eu de ce iubesc teatrul?

     Îmi amintesc perfect prima piesa de teatru pe care nu am văzut-o. Nu știam exact ce înseamnă sau ce presupune desfășurarea sa, dar ideea părea fascinantă, asemenea tuturor lucrurilor necunoscute.

     Ei bine, eram în clasa a doua și doamna învățătoare propusese o excursie de o zi într-un orășel provincial, învecinat celui natal, lipsit, de asemenea, de orice mișcare teatrală (întocmai orașului de proveniență), trecut, însă, pe lista reprezentațiilor unei trupe de teatru de copii. Toate bune și entuziaste, până când îi comunic mamei data excursiei și dezamăgire! Mă trezesc din aiureala-mi visătoare caracteristică: data excursiei era fix ziua de consult lunar pentru tratamentul ortodontic pe care îl urmam în București, cu îndârjire și nu tocmai fericire de ceva timp, programat cu precizie cu o lună în urmă. Fără șanse de ajustare, adio, Scufițo! Bucuria mea de copil curios nu a învins totuși necesitatea tratamentului, deși această primă experiență, fie ea ratată, a fost un început.

Mai multe gânduri...

Singurătatea mi-este grea...

Pentru că:
...sunt dezordonată și "amprentez" tot spațiul care mi se dă cu obiecte personale. Mai mult- de fapt, 2 în 1, nu strâng după mine- probabil calea cea mai ușoară întru îndreptare ar fi ca imediat ce am luat un lucru de la locul lui întru folosire, acesta să se reîntoarcă în locul inițial imediat (cu litere mari, bolduit și trei semne de exclamație) după încetarea operațiunii, nicidecum lăsat să prindă rădăcini prin alte colțuri nefamiliare, până într-un alt moment, discutabil ca reper de timp.

...sunt aiurită și împrăștiată, cu probleme de memorie în curs de dezvoltare și deși îmi place să cred că am o perspectivă personală de ansamblu în dezordinea-mi caracteristică, reușesc să mă surprind singură tot mai des.

Mai multe gânduri...

Punând nordul pe hartă

     Anul trecut, 1 aprilie mi-a adus cel mai bun adevăr: eram departe de sufocarea capitalistă și nu era nici o glumă în cât de mult și cât de bine mi-a priit Sibiul. Un schimb de experiență interuniversitară în certificate, cafele în Piața Mică, plimbări în împrejurimi și ninsoare de-o dimineață. Deși primavară în suflet în săptămâna aia minunată, nu am aruncat nici un rând pe Plaja cu gânduri.

     De 1 mai redescopeream stațiunea Costinești- murdară, stridentă și cam lăutărească pentru propriile-mi aprecieri, într-un grup de tineri pe care îi iubesc fără să fi avut nevoie de teste și contexte doveditoare. Dar eram pe plajă și totuși valurile au spălat toate stările momentului și gândurile s-au uscat la soare, deși mă intrigă și acum motivația de a merge la mare și în loc de plajă, alegi să te petreci în cluburi...bizare.

Mai multe gânduri...

Cuvintele prind rădăcini- Fred şi fraţii săi au ajuns acasă

 

Fred şi fraţii săi, concepuţi în timpul campaniei vALLuntar, inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, au ajuns acasă în acest weekend. 

    

Mai multe gânduri...

Lucruri (lipsă) despre mine

     1. Cât din tine dezvălui pe blog și cât lași departe de virtual, doar pentru viața reală?
   Dezvălui mult pe blog, conţinutul informaţional este prea puţin. Posturile îmi sunt predominant subiective, deşi neasumate. Însă într-o zi îmi voi revendica Plaja cu voce tare, pentru că gândurile îmi lasă urme de paşi.

     2. E importantă părerea celorlalți despre tine sau primează părerea ta personală?
   E importantă părerea celor câţiva care contează, dar primează părerea mea în raport cu mine. Mi-a luat nişte timp să înţeleg că sunt cea mai importantă persoană din viaţa mea.

     3. Viața e scurtă. Trăiești cu intensitate clipa sau îți menajezi resursele pentru timpuri mai greu de străbătut?
   Nu ştiu să trăiesc intens clipa, sunt cam prăpăstioasă şi complicată de fel, dar învăţ prezentul şi intenţionez şi un reminder în acest scop.

Mai multe gânduri...

Tăcerea cuvintelor

Uneori scriu ca să nu uit. Întâmplări și concluzii de viață pe care le vreau filosofii personale, stări și gânduri, persoane și geografii ale obiectelor care persistă în amintiri.

Alteori scriu ca să uit. Pentru că vocabularu-mi are limite, încât nu poate reflua încărcăturile sufletești ale unor momente și detașarea se instalează de la sine.

Iar acum e tăcere, pentru că zilele trec fără sens, în situații care îmi redefinesc relația cu timpul.

Mai multe gânduri...

Misterul placebo- Ne vindecă informația?

     "Misterul placebo"  urmărește luminile și umbrele relației doctor- pacient, invocând prin numeroase exemple trepiedul trecut al medicinii, susținut de magie- putere divina, de psihologie- partea umană și îngrijiri somatice, partea animală. Doctorul Patrick Lemoine, psihiatru specializat în explorarea și tratamentul tulburărilor de somn, folosește pe parcursul celor opt capitole un ton accesibil, care acoperă echilibrat terminologia domeniului medical. Specialitatea sa psihiatrică se resimte în citarea numeroaselor studii relevante subiectului, legate de insomnii, schizofrenie, psihanaliză, tulburări bipolare sau antidepresive. 

Mai multe gânduri...

Poziția mea, poziția copilului

     Proaspăt ieșit în cinematografe, „Poziția copilului”, în regia lui Călin Peter Netzer, a avut un număr record de spectatori în toată țara, în primul weekend de lansare: 19.729. Și eu în rândurile statisticilor, bucurându-mă de pelicula recent premiată cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin.
   

Mai multe gânduri...