luni, 18 noiembrie 2013

The counselor -2013

luni, noiembrie 18, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     The Counselor, în regia lui Ridley Scott, confirmă zicala potrivit căreia la filmele cu distribuție cel puțin atrăgătoare să nu te duci cu așteptări prea mari, că nu se știe de unde sare iepurele dezamăgirii. Michael Fassbender, Penelope Cruz, Cameron Diaz, Javier Bardem și Brad Pitt ar fi fost garanția unui succes cinematografic, dacă scenariul (scris de Cormac McCarth) ar fi avut coerență, dacă și-ar fi propus să demonstreze ceva între punctul inițial al filmului și deznodământ. Altfel, rămâne doar o înșiruire de momente succesive, cu replici care se vor prea profunde pentru subțirimea calitativă a poveștii.
   

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Cristina,

sâmbătă, noiembrie 16, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Când vei reciti aceste rânduri, jocul va fi terminat. Și vei primi confirmarea direcției pe care să mergi, deși nu cu inima deschisă, cu mintea împăcată. Doar tu știi ce război ai avut cu tine, câtă muncă de lămurire și câtă răzvrătire dospită, fără să găsești cui să o arunci. Fără să fie nimeni vinovat.

     Ai trecut un test de perseverență, felicitări. Și ai făcut și câțiva pași pe treptele răbdării, nemaipomenit! Asta e important mai ales pentru tine, față de tine. Ai grijă cum lucrezi la asta pe viitor.

     Dar ai uitat că ești cea mai importantă persoană din viața ta și în momente de vulnerabilitate, ai luat decizii ciudate, influențată fiind de aparențe. Erai o persoană puternică, dar acum ai ales varianta ușoară a răsfățului și nu ai luptat până la capăt, de oboseală. Ai renunțat de tot la un proiect, când, în paralel, ai dat tot ce ai avut mai bun într-altul, când știi bine că ele se puteau lua de mână atât de frumos. Și știu că nu ai ce să-ți reproșezi, amintește-ți și tu asta.
     Într-adevăr, nu e vorba de scuze, leucemia Andreei e o realitate diferită, consumatoare de energii, cea a ultimelor luni. Nu trebuie să dai explicații nimănui, doar tu știi cum au stat lucrurile. Și da, stim aman2 că poți mai mult, știm amân2 că o vei dovedi.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Câini, domnișoare și menstruație

sâmbătă, noiembrie 02, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Marcând trecerea timpului prin vizionări de filme, trebuie consemnate următoarele:

1. Câinele japonez (lungmetraj de Tudor Cristian Jurgiu, Cu Victor Rebenciuc și Șerban Pavlu)
Și dacă s-a vorbit de paralelismul cu Moromeții, trebuie precizat ca diferență că aici "timpul are răbdare". Iar Victor Rebenciuc face o bună parte din scenariu un one man-show pe îndelete, inclus într-o construcție atipică, fără intrigi prezente, dar cu confruntări cu deznodământ la fel de lin.


                                    Trailer youtube


marți, 29 octombrie 2013

Fostă iubită de duminică, viitoare femeie aproape perfectă și ridicolul eliberator

marți, octombrie 29, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Titlul de față reunește, două într-unul, titlurile unor capitole din "Poveștile unei inimi", scrisă de Diana- Florina Cosmin, cu o mențiune asupra căreia revin. Mai exact, povestea 4 si povestea 9.
     Da, și eu "de când mă știu, am trăit cu frica acută de a mă face de râs". De aici, o grămadă de sisteme de protecție, autocenzuri și de cele mai multe ori, păreri de rău că nu îmi asum riscul expunerii și al comunicării mai la subiect. Și mi-ar prinde bine să urmeze și la mine o vizită la H&M, o pereche de urechi de iepuraș si râs, mult, cu poftă. Și nu neapărat ca protest sentimental, ci mai degrabă drept consemn al răzvrătirii personale. Partea următoare nu se aplică, deși nu ar strica. Work in progress, deci:"Timpul mi-a disciplinat răbdarea".

miercuri, 16 octombrie 2013

Ierarhizarea dorințelor

miercuri, octombrie 16, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Acum o lună am dat peste un training din categoria celor foarte mișto, care nu au tangență profesională cu aria mea de interes, la care îmi propusesem să mă înscriu. Se desfășura undeva departe, pe cât de cețos și rece, pe atât de atrăgător și de topitor de limite. Undeva din categoria "să punem nordul pe hartă", ce să mai, o adevărată provocare.

La început, a fost un zâmbet, un vierme de dorință și multă fantezie despre cum ar fi să. Și învăluirea rațiunii și pauze cu proiecții mentale și salivări sufletești. Și am zis să mai amân momentul înscrierii, să las motivația să mă pătrundă cât mai convingător pentru o aplicație grozavă.

miercuri, 28 august 2013

duminică, 25 august 2013

The deep (2012) sau "How do you research a miracle?"

duminică, august 25, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Din 30 august, intră în cinematografe "2 Guns", în regia lui Baltasar Kormakur, actor, producător și regizor islandez.
     Si pentru că totul îmi ține de semne și de sindromul al cărui nume îmi scapă acum, tocmai am vizionat filmul "The deep", din 2012, o ecranizare după întâmplări reale din 1984. Un film cu atmosferă nordică surprinsă la rece, cu emoție și curiozitate și întrebări pe final.

sâmbătă, 24 august 2013

Toamnă sufletească

sâmbătă, august 24, 2013 Scris de Cristina 4 comentarii
E o după-amiază de vreme apăsătoare. Si gânduri asemenea.
Un mic fior, de dor mai degrabă decât de rece, mă scutură din fixitatea cu care-mi atârnasem privirea-n liliacul din gradina cu flori. S-a dus verdele lui, întocmai concentrării mele. S-au dus și legănările balansoarului de vise, din fața casei, așa cum se duc toate bucuriile atunci când nu dai cu piciorul.


Si dacă acum e august și mi-e în gât o melancolie de toamnă sufletească, cu miros de vie coaptă și amurg grăbit, cu vânt jucauș și nostalgii, multe nostalgii, știu că în noiembrie îmi va fi deja iarnă și frig acut de eșec semiscuzabil, cu atâtea motive, cât fulgii din ninsoare.

Nu e nimic de făcut. Si totuși atât de mult a rămas.

luni, 19 august 2013

Valul tău din marea lor

luni, august 19, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Recent, "fericire, curcubeie și un pepene roz" ajung la ușa de unde s-a făcut cererea metaforică, în forma cea mai palpabilă cu putință. Eu am fost observatorul transferului, detașat, solitar și zâmbăreț și momentul mi-a întărit, cumva, toți demonii cu care încerc să cad la pace în ultima jumătate de an. Mai bine deloc decât degeaba.
 
     

joi, 15 august 2013