Sunt 3 luni de fabulatie, in care jonglez cu realitatea din capul meu, cu imagini pe care le-am vazut, le-am simtit, le-am atins si le-am plans si le-am negat cu toata disperarea, imagini pe care le-am trecut nepregatita, pentru care nu m-as fi pregatit niciodata. Realitate pe care inca refuz sa o accept si, prin urmare, o indepartez, incerc sa o aman, poate exista varianta de schimbare si nu ne mai implica pe noi.
Si cealalta realitate, sufleteasca, plina de doruri fizice, in care te imbratisez asa cum nu am mai facut-o de multa vreme din cauza restrictiilor impuse de recuperarea ta, in care ne amuzam de cum iti scarpini cheliuta mancata de chimio cu cateva fire mai lungi, dar rare si pufoase. De cum facem planuri si cum dezbatem nimicuri si cum ne coalizam impotriva a tot ce nu ne convine si cum vrem sa schimbam lumea. De fiecare marti si joi si drumurile saptamanale si "excursiile" in sufragerie si cafelele impreuna. De cum te cert, cand nu sunt de acord cu tine si nu-ti ofer niciodata premize ingaduitoare, ca doar ai leucemie, nu o raceala banala. De cum te bucuri de toti prietenii astia frumosi, care ti-au ramas alaturi si de toate lectiile de viata pe care le-ai invatat constant, mai ales de la oamenii in suferinta. De cum vrei sa ii ajuti pe toti si de frumusetea caracterului tau, in care durerea te face mai buna, nicidecum nu te inchisteaza in ura si frustrare. De transferul de personalitate pe care il asteptam atat de tare. De cum stralucesc ochii tai verzi si si optimisti si zambetul tau, mereu acolo, in ciuda a tot ce a fost...De cate si mai cate si de toate.
Love you back �
Au trecut 3 luni si-o noapte in care te visez rugandu-ma sa nu mai fac ce am facut pana acum.
Constant incerc, dar e anevoios de greu.
Si cealalta realitate, sufleteasca, plina de doruri fizice, in care te imbratisez asa cum nu am mai facut-o de multa vreme din cauza restrictiilor impuse de recuperarea ta, in care ne amuzam de cum iti scarpini cheliuta mancata de chimio cu cateva fire mai lungi, dar rare si pufoase. De cum facem planuri si cum dezbatem nimicuri si cum ne coalizam impotriva a tot ce nu ne convine si cum vrem sa schimbam lumea. De fiecare marti si joi si drumurile saptamanale si "excursiile" in sufragerie si cafelele impreuna. De cum te cert, cand nu sunt de acord cu tine si nu-ti ofer niciodata premize ingaduitoare, ca doar ai leucemie, nu o raceala banala. De cum te bucuri de toti prietenii astia frumosi, care ti-au ramas alaturi si de toate lectiile de viata pe care le-ai invatat constant, mai ales de la oamenii in suferinta. De cum vrei sa ii ajuti pe toti si de frumusetea caracterului tau, in care durerea te face mai buna, nicidecum nu te inchisteaza in ura si frustrare. De transferul de personalitate pe care il asteptam atat de tare. De cum stralucesc ochii tai verzi si si optimisti si zambetul tau, mereu acolo, in ciuda a tot ce a fost...De cate si mai cate si de toate.
Constant incerc, dar e anevoios de greu.
