E o după-amiază de vreme apăsătoare. Si gânduri asemenea.
Un mic fior, de dor mai degrabă decât de rece, mă scutură din fixitatea cu care-mi atârnasem privirea-n liliacul din gradina cu flori. S-a dus verdele lui, întocmai concentrării mele. S-au dus și legănările balansoarului de vise, din fața casei, așa cum se duc toate bucuriile atunci când nu dai cu piciorul.
Si dacă acum e august și mi-e în gât o melancolie de toamnă sufletească, cu miros de vie coaptă și amurg grăbit, cu vânt jucauș și nostalgii, multe nostalgii, știu că în noiembrie îmi va fi deja iarnă și frig acut de eșec semiscuzabil, cu atâtea motive, cât fulgii din ninsoare.
Nu e nimic de făcut. Si totuși atât de mult a rămas.
Un mic fior, de dor mai degrabă decât de rece, mă scutură din fixitatea cu care-mi atârnasem privirea-n liliacul din gradina cu flori. S-a dus verdele lui, întocmai concentrării mele. S-au dus și legănările balansoarului de vise, din fața casei, așa cum se duc toate bucuriile atunci când nu dai cu piciorul.
Si dacă acum e august și mi-e în gât o melancolie de toamnă sufletească, cu miros de vie coaptă și amurg grăbit, cu vânt jucauș și nostalgii, multe nostalgii, știu că în noiembrie îmi va fi deja iarnă și frig acut de eșec semiscuzabil, cu atâtea motive, cât fulgii din ninsoare.
Nu e nimic de făcut. Si totuși atât de mult a rămas.





