joi, 15 august 2013

Tristeți caniculare

joi, august 15, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Tristeți clocotesc în cuptorul sufletesc. Și mici bule de incertitudini se sparg la suprafața fierbințelii. Și aburii dorințelor se evaporă, întocmai renunțărilor din zilele fără motivație. Lacrimi spală în final riduri de expresie.
Că suntem oameni, nu doar și nu numai aluat bun.

duminică, 11 august 2013

Motto: "It is time to practice the art of letting go"

duminică, august 11, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Nu ma sufoc in camera a buna, cu geamul deschis larg inspre gradina cu lac.
     Nu ma simt singura pe fundal de serenada greiereasca, cand eu detesc broastele.
     Nu sunt izolata, cand prin perdeaua trasa, un spectacol grabit de fulgere tacute se pune pe scena norilor pentru mine. Caci pe ulita copilariei, luminile caselor vecine sunt stinse si nimeni nu-mi impartaseste complicitatea nocturna.

marți, 6 august 2013

Să-mi fluture...

marți, august 06, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Ieri am vrut să văd fluturii, dacă tot nu îi mai simțeam. Azi nu am reușit.
Azi e un sfârșit de etape. Tot de mâine sunt începuturi.
Mâine vreau să nu uit perioada asta, deși parțial mi-o doresc finalizată de ieri.
Pentru poimâine îmi doresc ce am avut azi.
---
Vreau să mă uit la o poză și să nu uit drumurile de dinainte și după încruntarea din ea, vreau să nu-mi reproșez coafura prea puțin simetrică și momentul prea puțin studiat. 
Și mai vreau multe, calitativ, nu cantitativ. Și cuvintele înapoi.

Să nu mai las fluturii să zboare. Vreau să țin minte să nu uit.

vineri, 2 august 2013

5 C pentru Classic meets Contemporary

vineri, august 02, 2013 Scris de Cristina , Niciun comentariu
     Cei 5 C care au bătut palma ca eu să pot ajunge la concertul băieților de la Classic Beat Orchestra reprogramat pentru 1 august la Cinema Patria au fost Claudia, confirmarea, comunicarea, complicitatea și coincidența. Ultimii itemi sunt cu valoare personală de reminder, Claudia există, însă, în carne și noroc și tocmai am mai adăugat un eveniment fain pe lista momentelor care mă leagă de ea, după vara trecută.

miercuri, 24 iulie 2013

O poză mentală

miercuri, iulie 24, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Cu o plimbare de duminică pe o stradă paralelă unui parc cu lac, între două stații de autobuz dinspre oriunde și către orice. De fapt, un moment între drumurile către spital.

Cu un telefon primit cu mirare, al doilea chiar, în interval atât de scurt, după pauze în conversație, oferte de ajutor primite și refuzate și lipsă de asumare directă a propunerii. A rugăminții, mai exact.

Cu soare în tălpi de la asfaltul reflectând temperatura verii. Și senin în suflet pentru realizările personale. Și pentru oportunitatea căreia doar eu îi pot trasa coordonatele dorite.

Cu o prietenie de multe zâmbete așteptându-mă la jumătatea drumului. Și energie pentru toate lucrurile bune pe care le dai mai departe, pentru toate bucuriile pe care le faci pentru că poți și vrei. Și pentru egoismul personal al satisfacției care se întorce la tine.


Cu dragoste pentru oamenii care mi-au fost și îmi sunt. Și renunțare la nevoia de statui.

Cu entuziasm. Și ofuri. Și dureri și iar planuri.

duminică, 21 iulie 2013

Povesti de dragoste la prima vedere

duminică, iulie 21, 2013 Scris de Cristina 3 comentarii
"Cel ce nu moare din iubirea sa nici nu poate sa o traiasca".

*
"Ma privea linistita, cu un fel de adoratie suficienta siesi pe care m-am surprins invidiind-o.Si nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc ca eu n-o sa pot niciodata privi pe cineva in felul acesta."

"Aripile la care renuntasem ma dureau cum ii dor pe ciungi picioarele pe care nu le mai au."

*
"Am expirat. Eram sigur ca o sa faca asa" Eram specialist in pariurile cu viata. Numai ca pana acum mizam intotdeauna pe rezultatul rau. Si intotdeauna castigam. Era prima data ca schimbasem miza."

"Niciodata nu fusesem atat de nefericit ca acum, cand gasisem fericirea. Sunt dureri atat de mari, incat nu le incredintezi nimanui in lume si nici zeilor. Si nici tie, desi te bantuie, ca furiile, zi si noapte."

duminică, 26 mai 2013

FITS- Eu de ce iubesc teatrul?

duminică, mai 26, 2013 Scris de Cristina 4 comentarii
     Îmi amintesc perfect prima piesa de teatru pe care nu am văzut-o. Nu știam exact ce înseamnă sau ce presupune desfășurarea sa, dar ideea părea fascinantă, asemenea tuturor lucrurilor necunoscute.

     Ei bine, eram în clasa a doua și doamna învățătoare propusese o excursie de o zi într-un orășel provincial, învecinat celui natal, lipsit, de asemenea, de orice mișcare teatrală (întocmai orașului de proveniență), trecut, însă, pe lista reprezentațiilor unei trupe de teatru de copii. Toate bune și entuziaste, până când îi comunic mamei data excursiei și dezamăgire! Mă trezesc din aiureala-mi visătoare caracteristică: data excursiei era fix ziua de consult lunar pentru tratamentul ortodontic pe care îl urmam în București, cu îndârjire și nu tocmai fericire de ceva timp, programat cu precizie cu o lună în urmă. Fără șanse de ajustare, adio, Scufițo! Bucuria mea de copil curios nu a învins totuși necesitatea tratamentului, deși această primă experiență, fie ea ratată, a fost un început.

marți, 7 mai 2013

Singurătatea mi-este grea...

marți, mai 07, 2013 Scris de Cristina Niciun comentariu
Pentru că:
...sunt dezordonată și "amprentez" tot spațiul care mi se dă cu obiecte personale. Mai mult- de fapt, 2 în 1, nu strâng după mine- probabil calea cea mai ușoară întru îndreptare ar fi ca imediat ce am luat un lucru de la locul lui întru folosire, acesta să se reîntoarcă în locul inițial imediat (cu litere mari, bolduit și trei semne de exclamație) după încetarea operațiunii, nicidecum lăsat să prindă rădăcini prin alte colțuri nefamiliare, până într-un alt moment, discutabil ca reper de timp.

...sunt aiurită și împrăștiată, cu probleme de memorie în curs de dezvoltare și deși îmi place să cred că am o perspectivă personală de ansamblu în dezordinea-mi caracteristică, reușesc să mă surprind singură tot mai des.

vineri, 3 mai 2013

Punând nordul pe hartă

vineri, mai 03, 2013 Scris de Cristina 1 comentariu
     Anul trecut, 1 aprilie mi-a adus cel mai bun adevăr: eram departe de sufocarea capitalistă și nu era nici o glumă în cât de mult și cât de bine mi-a priit Sibiul. Un schimb de experiență interuniversitară în certificate, cafele în Piața Mică, plimbări în împrejurimi și ninsoare de-o dimineață. Deși primavară în suflet în săptămâna aia minunată, nu am aruncat nici un rând pe Plaja cu gânduri.




     De 1 mai redescopeream stațiunea Costinești- murdară, stridentă și cam lăutărească pentru propriile-mi aprecieri, într-un grup de tineri pe care îi iubesc fără să fi avut nevoie de teste și contexte doveditoare. Dar eram pe plajă și totuși valurile au spălat toate stările momentului și gândurile s-au uscat la soare, deși mă intrigă și acum motivația de a merge la mare și în loc de plajă, alegi să te petreci în cluburi...bizare.