Mai multe imagini, cat o mie de cuvinte si alte sute de mii de doruri si amintiri cu soare.
Statiunea Eforie Sud, la inceput de mai, capricioasa ca o printesa indragostita. Nu degeaba numele i-a fost candva Carmen Sylva, inainte de Movila- Techirghiol .
Plaja ingusta, faleza inalta, supusa in permanenta eroziunii.
Cateva golfulete intre "pontoane" de stabilopozi, Lacul Teghirghiol aproape. Cateva detalii care transforma statiunea intr-una linistita, aproape parasita, dar intima. Cel putin, asa am simtit-o eu.
Nu mi se intampla des sa mi se faca dor, dar acum e unul din acele momente. Poate si din cauza planurilor viitoare. De fapt, datorita lor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu