Un moment (III)- Despre noi, cei care suntem

     Intru în bancă și întreb portarul care e ghișeul pentru schimb valutar, neștiind direcția și organizarea locului.
     -Domnișoară, mă reține el după ce-mi indică locul, acum schimbul e foarte neavantajos, vino mâine de dimineață și ai curs bun, acum chiar nu e de cumpărat!
     Rămân pe loc, suspendată în contemplare față de reacția lui 3 secunde, apoi ies în trotuar să dau un telefon, să mă asigur de necesitatea operațiunii care tocmai îmi fusese descurajată. Primesc confirmarea, reintru în instituție, portarul ridică o sprânceană către mine. Pășesc curajoasă spre ghișeul cu operațiuni de schimb valutar, spun cu avânt ce vreau. Funcționarul, altă surpriză.
     -La ora asta, schimbul este foarte prost. Pierdeți mult, eu vă spun. Veniți mâine după 9 și găsiți schimb bun, noi îl modificăm zilnic după ora 3, e neavantajos.

     -Dar îmi trebuie acum, zic eu deja blocată de-a dreptul.
     -No, atunci cum ieșiți din bancă și faceți dreapta, după prima stradă cu sens unic găsiți o casă de schimb, nici nu au comision. Acolo găsiți acum conversii mai avantajoase. Îmi pare rău, eu nu pot să vă iau banii.

     Și ies din Alpha Bank, sub zâmbetul deloc subtil al domnului de la intrare. Și îmi rezolv nevoile financiare conform indicațiilor primite de funcționarul bine intenționat, de al cărui talent negustoresc nu mă pot pronunța.


***
     Coadă la magazinul alimentar, mai ales când vânzătoarea e prietenă cu clienții.
     - Și ce faci după-amiază? o întreabă entuziasmată domnișoara din spatele casei de marcat după ce întinde pachetul de țigări solicitat pe domnișoara cu vicii mentolate din fața mea.
     -Merg la sală. Acum vine revelionul și nu-mi stă bine rochia pe mine, ce dramă!

     Păi da, clar! Câtă luciditate, atâta dramă! Nimic despre conștiință...


***
     În tren, un tip cu un troller în mână, îmbrăcat sportiv, profilul călătorului light, vine în dreptul scaunului meu indigo cu carouri albe, oarecum izolat de alți călători.
     - Știi, m-am suit acum în tren și nu a avut bancomatul suficienți bani și-mi mai trebuie să-mi iau bilet. Mă poți ajuta? Cobori la Sibiu, nu? Că și eu tot acolo și ți-i înapoiez atunci. Ah, nici nu-ți schimbi locul, nu? Bun, aici te găsesc.
     Cu ochii în cărțile mele și gândurile departe, nu am sesizat că trenul plecase deja din stație, la fel de repede ca și cerșetorul undercover de îndată ce i-am întins banii mărunți. La fel de repede cum am întins mâna spre portofel, gata să-l ajut, la fel de repede cum a zburat textul lui sub filtrul realității mele.

     Spune-mi o poveste și m-ai convins. Sunt eu, cea mai ușor de păcălit ființă cu ochelari mov. Cu părul prins în șuvițe desprinse din bentița împletită, cu privirea umedă și reacții întârziate. Sunt eu, cea care nu-și cunoaște interesul, care nu înfruntă oameni și nu lezează interlocutori, care nu pune întrebări, care nu reacționează.
     Sunt eu, cea care mai crede în povești. Care crede că binele va îndrepta ceva. Că
toți oamenii sunt buni, până la proba contrară.
     Despre noi, cei care am fost.